Ascunzisurile limbii romane (I)
Ce este acela un ambidextru? Nimic altceva decât un dextru cu două mâini.
Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac tabloid
Dacă în "Fahrenheit 451" oamenii erau cărți, în ziua de azi oamenii sunt ziare, bloguri sau emisiuni de televiziune. Nu se mai memorează cărți, ca în romanul lui Bradbury, ci se povestesc momente memorabile cu Bendeac, Badea, Naomi, Udrea etc.
Am început să mă gândesc la asta uitandu-ma la traficul pe care îl face acest blog de când a pornit. Este departe de a fi măcar mulțumitor. Deși, drept este că lenea care m-a cuprins imediat după ce i-am dat drumul în lume și existența Twitterului m-au făcut să scriu foarte puțin. Cunosc teoriile și am citit sfaturile pentru a deveni un blogger de succes. Poate le voi urma, poate nu. Încă nu m-am hotărât. Dar calea cea mai sigură spre afirmare ar fi să pornesc un război blitz cu vreun dumnezeu al traficului, să mă arunc la niscaiva guerillă online, să fac ceva tumbe. Sau să mă apuc să spun povești scandaloase din cei 12 ani petrecuți la AC, să vând dedesubturi de la Happyfish sau să-mi povestesc viața.
Aș deveni, astfel, un tabloid de succes, fără să mai am nevoie de concursuri sau de inserturi. Dar nu pot. Nu am, încă, maturitatea necesară pentru a-mi fute în gură foștii sau actualii amici, pentru a-mi spăla boxerii în public sau pentru a mă folosi de trucurile pe care le știu ca să devin o stea în ascensiune a blogosferei. Dacă i se va părea cuiva interesant, voi povesti despre tipuri de oameni, tipuri de companii sau categorii de job-uri pe care i-am/le-am cunsocut direct în 20 de ani.
Pentru cei care, în următoarele săptămâni, vor aștepta de la mine reacții tabloidale, am o singură rugăminte: Slow down, this is a quiet neighbourhood!
Castiguri in new si old media
Vorbeam recent cu un prieten specialist în presă clasică. La un momentdat mă întreabă. vizibil preocupat:
- Băi, auzi, cam cât câștigă ăștia cu blogurile pe un articol plătit?
- Ăăă, păi în funcție de traficul fiecăruia. Pot ajunge și la 200 de Euro, da' o medie de rate card pentru primii 15 ar fi undeva pe la 100.
- Aham. Și cam cât scriu ăștia pe zi?
- Unii scriu și cinci-șase articole.
- Wow, frate! Deci ăștia câștigă 5-600 de Euro pe zi...
Mă uit la el cu ochii umezi și-l întreb:
- Știi câte pagini are Cotidianul?
- 16, 24, nu mai știu.
- Hai să zicem 16. La un rate card de 3-4.000 de euro pe pagina (orientativ), fă și tu o socoteală.
Numără ăsta pe degetele de la toate mâinile, mai sună niște prieteni și-și dă seama:
- Băăăi, între 48.000 și 64.000 de euro pe zi. Belea. Da' atunci de ce-i în pierdere? Stai, nu-mi zi. Așa salarii mari aveau ăia acolo?
Am mai vrut să-i spun și că OTV-ul ia 300 de euro pe 30 de secunde si emite de 2.280 2.880 de ori câte 30 de secunde pe zi, da' mi-am dat seama că-l bag rău de tot în ceață și că cititorii rubricii lui de analiză media or să râdă de el și cu curu', așa că i-am dat numărul de telefon al unui mogul, ca să demaște ipocrizia asta cu criza în presă, când el tocmai aflase clar câți bani se câștigă cu adevărat.
Premiera mondiala: idee de afacere
Azi, mergând pe jos pe lângă magazinul Unirea, am fost străfulgerat brusc, dându-mi seama că în câteva săptămâni voi deveni extrem de bogat (sau pe-acolo).
Idee este foarte simplă și, ca toate ideile simple, frizează genialitatea.
Astfel, în curând voi inaugra prima tipografie online din lume, complet computerizată și absolut digitală.
Avantajele acestei tipografii sunt evidente, după cum deja v-ați dat seama. În primul rând, costurile foarte reduse, prin eliminarea costisitoarei întrețineri a unei hale industriale, a consumului de energie electrică etc, etc. În acest fel, chiar și cu un adaos comercial de, să spunem, 500% sau chiar 1000%, aș putea tipări pliante și flyere cu doar 0,02 Euro/bucată (prețpromoțional, pentru tiraje mai mari de 3.000.000). Evident, policromie, culori speciale, lăcuire selectivă, cut-out și așa mai departe.
Tot în premieră mondială, voi elimina complet din procesul tehnologic cernelurile și, marea surpriză, chiar hârtia.
Investiția cea mai mare o voi face, însă, în oameni: un cabinet de avocatură beton, care să poată concepe și redacta un contract fără fisuri. Pasul al doila va fi contactarea Ministerului Turismului, făcându-le acestora o ofertă pe care, și să vrea, nu o vor putea refuza. Voi semna contractul, voi primi banii înainte și, în nici mîcar 24 de ore, toate cele 3 milioane de pliante pentru ziarștii străini de turism vor fi pe masa doamnei ministru.
Pe un hard extern, de 1 Terra (altă investiție, ufff), în format PDF. Eu voi fi, evident, într-o țară cu care România nu are înțelegere de extrădare. Chiar și de acolo, însă, aș putea semna o anexă la contract prin care, contra unei sume modice, m-aș aobliga să asigur și distribuția pliantelor în marile intersecții ale străinătății.