Captatio malvolentiae
Ieri mă grăbeam să bag primul post, ca reacție la un tweet al prietenului Victor, așa că nu am avut prea mult timp să vă povestesc ce, cum, cine și de ce. Practic, acesta este cel de al IV-lea blog al meu. Anterioarele III au fost inchise in 2007, la doar câteva luni după ce fuseseră deschise. Pe unul povesteam despre comunism așa cum l-am perceput eu, pe unul povesteam despre călătoriile mele în Africa, iar pe cel de al treilea povesteam despre viața grea a corporatiștilor români. Să trecem peste asta, căci este irelevant.
În plină campanie electorală, în plin proces de dezintegrare a unui brand la a cărui notorietate am pus și eu clavicula, un spirit rebel mi-a șoptit că ar fi vremea să mă folosesc de domeniul pe care mi-l cumpărase incă din februarie-martie. PAH, așa cum spune și pagina "despre", sunt inițialele mele. Inițiale pe care am început să le folosesc târziu, după un îndelungat exercițiu de însemnat pe "exemplarul de lucru" al AC textele pe care le scrisesem eu.
Am să fiu foarte sincer cu domniile voastre și am să vă spun de la bun început:
că acest blog este și va fi un blog de nișă;
că pe acest blog nu veți găsi, cel puțin până pe 11 noiembrie 2009, povești despre Academia Cațavencu;
că acest blog vizează o nișă destul de largă: aceea a oamenilor inteligenți. Chiar mai inteligenți decât mine, aceștia fiind copleșitor de mulți.
că sunt un fan al libertății de expresie și că de aia încurajez oamenii care au ceva de spus să înjure pe blogurile lor, nu în comentarii ce au șanse mici de aprobare.
De aici încolo, simțiți-vă liberi și bineveniți. Mă voi folosi de domniile voastre atunci când veți fi îndeajuns de mulți pentru a conta în statistici.
Până atunci, haideți să ne distrăm puțin și să încercăm să uităm că avem de deservit o întreagă societate cu seriozitatea noastră.
Daca ma las de fumat chiar acum
Dacă ma las de fumat chiar acum:
- 4 culegători de tutun din lumea a IV-a rămân fără salariu;
- Zippo vinde mai puține brichete, mai puține pietre, mai puține filtre și mai puțină benzină;
- industria aromatizatoarelor antitabac primește o grea lovitură;
- magazinul de la parterul blocului meu nu mai aduce Dunhill, pentru că nu ar mai cumpăra nimeni;
- restaurantele și barurile pentru fumători pierd un client;
- nu mai trebuie să cumpăr pastă de dinți pentru albirea colților;
- nu mai cumpăr apă de colonie care să dea bine in combinație cu tutunul;
- ecologiștii nu mă mai culpabilizează pentru distrugerea stratului de ozon;
- devin frecventabil pentru o mulțime de nefumători plicticoși.
După cum vedeți, o mulțime de lume depinde de țigările pe care le aprind eu în fiecare zi. Până nu găsim împreună o altă sursă de venit pentru ei, nu mă pot lăsa de fumat. Mai ales pe timp de criză.