Votați Hunor Kelemen! Kelemen Hunor Allamelnökjelölt!
În ultimii 20 de ani am fost un dobitoc. Sunt în continuare. Asta pare a fi starea mea naturală de agregare: idioțenia. Cel puțin în materie de opțiuni electorale. Am votat PNȚCD-ul, am votat CDR-ul, am votat cu Emil Constantinescu, deși mi s-a părut mereu un surogat, am votat cu Băsescu. Ba chiar am și fost la referendum ca să-l readuc la Cotroceni. Am votat mereu, conștiincios, ca un idiot ce mă aflu. N-am vrut să-mi recapăt cetățenia franceză, pentru că am crezut mereu că se poate face ceva aici. Acum sunt captiv al propriilor mele decizii, iar cetățenia aia a unei țări civilizate imi este inacesibilă, pentru că s-a scurs prea multă vreme de când ultimul meu strămoș direct francez a dat colțul.
De o săptămână mă uit siderat la politicienii români. Băsescu, cel căruia încă îi mai găseam cirscumtanțe atenuante, a luat-o razna rău de tot. Geoană (un om judecat în consiliul de onaore al MAE, pe vremea când era ambasador în SUA, pentru dispariția unei sume de peste 100.000 de dolari) îmi întoarce stomacul pe dos. Antonescu este un biet Ken (din Barbie și Ken, știți voi...) care încearcă să verbalizeze cu voce masculină. Oprescu rămâne pentru mine omul în al cărui spital a contactat Corneliu Coposu septicemia care l-a băgat în mormânt.
Pe care dintre ăștia i-aș putea vota? Pe niciunul. Mi s-ar usca mâna în care aș ține ștampila. Dar, cum mă încăpățânez să merg la vot, nu vă pot spune decât că am găsit o soluție. A mea, personală, dar pe care nu mă sfiesc să v-o recomand călduros: Hunor Kelemen. Nu știu mare lucru despre el, i-am găsit site-ul abia azi, dar mă voi duce să-l votez. Nu din frondă, ci din disperare. Și pentru că, așa, votul meu nu va putea fi furat, direcționat spre altcineva sau așa mai departe.
Faceți ce vreți, sunteți oameni liberi. Eu am ales. Îl votez pe Hunor Kelemen.
Și nu, nu accept bani pentru această opțiune, dar sunt oricând la dispoziția echipei lui de campanie. O fac pentru mine, pentru Madi, pentru Stéphanie, pentru Tom și Pluto. Și o mai fac pentru un zâmbet de sus, pe care îl bănuiesc deja pe buzele lui Kati Kovacs, strabunica mea din Szentlélek.
Creativity comes at a price
Emi mi-a amintit de emisiunea lui Anthony Bourdain, "No Reservations". Nu m-au interesat culisele emisiunii niciodată. Am căutat niscaiva informații atunci când a fost scandalul legat de emisiunea facută de Bourdain în România. Am găsit ce mă interesa, mi-a fost suficient. Dar zilele astea mi-am amintit și de acest promo genial al "No Reservations":
Mi-am amintit de el pentru că, în România, creativitatea vine la pachet cu micii de la Cocoșatul. În România, oricine este, a fost și va fi creativ. În România, de obicei, se plătesc mai degrabă serviciile de productie decât cele de creație. Și de ce n-ar fi așa, atâta vreme cât oricine știe să scrie?
Adică, mă rog, chiar oricine știe să scrie, de la bastonașe și cerculețe încoace. Oricine are idei. Toată lumea poate face mai bine decât tine orice. Dacă, însă, le pui la dispoziție mijloacele tehnice și le spui "Uite, ăsta e bugetul, ăsta e deadline-ul, fă!", încep eschivele, scuzele și acuzele. "Păi stai să vezi, că eu nu am timp.", "Aaa, nu e treaba mea să fac așa ceva.", "Păi pentru banii ăștia nici nu mă scol din pat." etc șamd.
Poate sunt eu prea exigent. Poate nu știu ce prinde la public. De aceea, de săptămâna viitoare, voi face un blog și un canal de Youtube pentru toți cei care cred că ideile lor merită expuse. Când HappyFish a anunțat că premiază creativitatea, mă așteptam să primim măcar câteva zeci de filmulețe. Am primit unul singur. Prost. De aceea îmi și doresc să-i promovez pe cei care sunt adevărați creatori, după propriile lor standarde. Nu, eu nu am bani pentru a susține producțiile lor, HappyFish nu are bani pentru producții tip Hollywood, dar orice om care a produs ceva pe video, cu puterile lui, ideile lui și așa mai departe, va găsi în mine un sprijin constant. Dacă Wieden & Kennedy a putut organiza finala cupei modiale pentru cele mai proaste două echipe din lume, pot și eu să sprijin cele mai proaste idei geniale, măcar printr-un blog și un canal Youtube.
Cel mai penibil “om de televiziune” din România
M-am uitat la înregistrarea emisiunii lui Mihai Bendeac. Cap-coadă. Ceea ce, de fapt, ar putea ca încă să mă mai uit, pentru că emisiunea nu are nici cap și nici coadă. Genericele sunt la nivelul anului 1990, sectiunea televiziuni locale prin cablu. Umorul este la nivelul anilor '80, secțiunea brigăzi artistice sătești. Și aș putea continua. Dar mă opresc la cel mai stupid capitol al emisiunii: după ce Florin Chilian a acceptat să-și autoparodieze melodia "Zece", pe textul lui Ducu Hâncu, în scandalul Ridzi. Bendeac, un om spumos și plin de idei, a parodiat exact aceeași melodie, legat de același scandal. Că versurile lui erau mai proaste, că lipsea Florin Chilian... Mă rog, ce să te aștepți de la unul care se crede deja noul Lazarov al televiziunii din România?
Încununarea unei zile perfecte
Ieri a fost o zi deosebită. A început bine de dimineață, cu oameni care și-au uitat laptop-ul în mașina altor oameni, cu ploaie și aglomerație. Ședință, olecuță de iritare, mă rog, de astea plăcute, de luni. Totul a culminat seara, cand ne-am dat seama că l-am incuiat pe Channel in biroul creației. A fost foarte plăcut, pentru că la ora 11 noaptea a trebuit să mă întorc la birou, să descui monstrul și să-l bag în cămăruța lui, pentru că altfel nu se putea arma alarma. Ce mai, o zi perfectă de la cap la coadă.
Franceza pentru începători rău de tot
Uitasem că, de fapt, primul cuvânt în franceză al lui Arhi a fost "Wii".