Un țărănist simpatic
În 1996 Constantin Dudu Ionescu, membru PNȚCD la acea dată, fusese proaspăt numit ministru al Apărării în primul și ultimul guvern Ciorbea. Iarna lui '96 spre '97 a fost, în ciuda încălzirii globale, una extrem de cruntă, cu zăpezi cât casa. Afectați de iarnă au fost și colegii bulgari, având nenumărate drumuri pe care zăpada acoperea autocarele. Când a auzit că drumul castrveților spre România e blocat, Dudu, băiat săritor, a pus mâna pe telefon și a ordonat militarilor din subordine să trimită rapid niște tancuri la Ruse, ca să ajute la deszăpezire.
Dincolo de faptul că așa pare a gândi și Sorin Oprescu în 2009, poate era mai bine ca generalii să-l fi lăsat pe Dudu Ionescu să-și ducă ideile până la capăt. Măcar ne-am fi luat Cadrilaterul înapoi și am fi distrus din fașă concurența turistică a bulgarilor.
Caseta bunului-simț
Săptămâna Financiară, 14 decembrie 2009.
In lipsa camioanelor de dovezi pe care le plimba Liviu Dragnea dintr-o parte in alta a gurii, societatea romaneasca post-alegeri pare a se concentra pe caseta lipsa din evolutia politica a lui Mircea Geoana. Stiti ce caseta: cea pe care Basescu a spus ca n-o da, dar a vazut-o jumate din Bucuresti + zoso.ro.
Nu ma numar printre fericitii care au avut acces la vizionarile private, dar ma aflu la capatul unei linii de zvonuri care dau drept sigure urmatoarele variante:
- pe caseta se vede clar cum Mircea Geoana exerseaza “saritura prostanacului” , pentru a o putea repoduce fidel in noaptea alegerilor;
- pe caseta este inregistrat Sorin Ovidiu Vantu in timp ce ii presteaza fostului candidat PSD-PNL-PRM-PNG-UDMR un masaj indonezian;
- pe caseta sunt surprinse imagini cu Mihaela “dragostea mea” Geoana facandu-i pedichiura lui Liviu Dragnea;
- pe caseta e Costache Patriciu dand un pumn in plex si in fata copilului unui general de securitate;
- pe caseta se vad Crin Antonescu si Ludovic Orban, in genunchi, rugandu-l pe Viorel Hrebenciuc sa-i bage in seama;
- pe caseta e Johannis, refuzand postul de “posibil prim-ministru”;
- pe caseta e Corneliu Vadim Tudor, band sampanie cu un pumn de Xanax;
- pe caseta e Mihaela Radulescu, cerand de la MG o emsiune matinala pentru Dani la Antena1 Monte Carlo.
Si as putea continua, caci zvonuri sunt multe si neplacute. Nu am sursele lui Horia Roman Patapievici ca sa pot da drept sigura una dintre variante si nici face-lift la blog nu mi-am facut cu ajutorul specialistilor de la “La Vanguardia”. Dar ceea ce mi s-a aratat pe post de caseta anti-Geoana chiar nu merita expusa public. Fiindca in imaginilea alea nu apare nici Mircea Geoana, nu apare nici Ion Iliescu si nu apar nici Hrebenciuc sau Vanghelie si nu apare nici Nicolae Banicoiu. Pe acea caseta, care de fapt e CD, se vad niste rataciri erotice ce nu au legatura cu politica, cu stanga sau cu dreapta sau cu unul dintre candidati. Daca aceste imagini ar fi fost postate pe sursa youtube, campania electorala pentru prezidentiale ar fi depasit cu mult statul de “cea mai murdara”, trecand intr-o noua dimensiune. Dar n-au fost postate, n-au fost difuzate nicaieri si, asa, am ratat sa ne adancim in penibil si mizerie. Nu am dubii ca staff-ul de campanie al PSD, avand ceva similar, n-ar fi ezitat sa le difuzeze. Iar aici se face diferenta. Pentru ca, desi nu sunt platit si nici dispus sa-i inalt ode lui Traian Basescu, decizia lui de a nu isi bate joc de viata privata a unui copil doar de dragul unor voturi in plus mi-l face, brusc, mult mai simpatic. Caci bunul-simt nu se construieste cu declaratii si bannere, ci cu retineri si responsabilitate. Ceea ce, in Romania relaxata a lui Vantu nu prea am vazut.
PS: Și a apărut o primă casetă cu Geoană. Nu despre asta vorbeam, și nu desprea asta vorbea Traian Băsescu.
Să ne pișăm pe găina cu ouă de aur
În afara granițelor României se află câteva milioane de cetățeni români. Adică oameni care, dincolo de originile lor vădit românești, mai au și cetățenia română. Dintre aceștia, duminică au votat 147.600. Nici măcar 10%. Cred că nici măcar 5% sută. Au votat pentru că sunt cetățeni, iar constituția României prevede clar că cetățenii români au drept de vot dacă au 18 ani împliniți, nu sunt debili sau alienați mintal puși sub interdicție sau nu le-a fost interzis acest drept prin hotărâre judecătorească.
Victor Ciutacu a devenit, peste noapte, vârful de lance al ofensivei antidiasporene. Pentru că, spune el și spun cei ce sunt de acord cu el, este nedrept ca soarta țărișoarei să fie decisă de cei care nu halesc salam cu soia și nu duhnesc a bere la pet. De ce este greșită această abordare? Nu pentru că-i jignește pe căpșunari sau pe muncitorii din construcții, ci pentru că elimină din ecuație categoria expaților români.
Conform acestei gândiri, cei 1699 de romani care lucreaza in strainatate pentru Ministerul Afacerilor Externe nu ar avea voie sa voteze, pentru că nu trăiesc în țară. Românii care lucrează pe șantiere în Africa sau Orient n-ar avea voie să voteze. Comisarul european dat de România nu prea ar avea voie să voteze etc, etc. Coform acestei găndiri, de fapt, ar avea voie să voteze numai analfabeții de la sate și orașe care țin cu tabăra care-i place lui Victor. Cam asta e democrația în viziunea unor oameni care, uneori, pot chiar lăsa impresia inteligenței.
Hau maci iz dat doghi in ză uindău?
Sunt oameni care în ultimii ani (10-15-20) au câștigat bani. Mulți bani. Asta nu i-a făcut să câștige și experiență sau cunoștințe, dar lor li s-a părut că banii suplinesc tot.
Modul lor de abordare e simplu: "Știu eu!". Sau "Eu știu!". Nu cunosc piața, dar știu oameni care sunt specialiști. Un soi de specialiști. Adică au și ei, la rândul lor, cunoștințe care cunosc piața. așa se ajunge la un lanț de decizie în care oamenii cu bani devin atotcunoăscători. Dacă Patricu hotărăște că pe oameni nu-i mia interesează politica, iar în ziarele lui nu se mia scrie despre politică, prietenii cu bani ai lui Patriciu vor fi convinși că ăsta e trendul, și vor decreta că pe români nu-i interesează politica. Numai că nu totți prietenii cu bani ai lui Patriciu au puterea financiară de a suporta pierderi de 20.000.000 de euro/an pentru un trsut de presă care nu include nici macar televiziune sau radio.
Dacă cineva spune, la masa de joc, cum că Antonescu merită susținut, ceilalți se reped să-l susțină necondiționat, pentru că masa de joc are, deja calitatea locului unde se emit axiome. Dacă Antonescu este înlocuit cu Geoană, algoritmul merge mai departe, în același fel.
Iar când oamenii cu bani încep să se întrebe de ce nimeni nu mai vrea să lucreze cu ei, își dau singuri răspunsul: "nu-i o problemă, e plină piața de oameni foarte buni care înghit căcat pe bani puțini.".
Ei cred că, asemeni cântecului ce urmează, pot intra în magazinul cu imaginație și creativitate și pot întreba cât costă cățelușul, în speranța că e de vânzare și că se rezolvă cu doi-trei bănuți.
Realitatea, însă, ar trebui să le dea de gândit: nu toți cățelușii sunt de vânzare și nici nu costă, mai ales ăia cu pedigree, cât o șaorma.
Jobs, anyone?
Da, e criză iar coada mea umblă mai sus decât mi-e nasul, dacă se poate așa ceva. Pentru o scurtă perioadă de timp, însă, sunt destul de liber contractual. Așa că, dacă știe cineva vreun job disponibil, de la paznic de noapte în sus, este rugat să dea un semn. Tot ce cer este olecuță de timp liber joi seara sau vineri dis-de-dimineață, pentru a-mi putea scrie articolul săptămânal din SFin.