Mă tutuiți? Te tutuiesc!
Am început să lucrez în presă la 15 ani. Tot atunci am început să fiu trimis pe teren. Întâi după țigări, apoi după informații. Ani buni de zile fața de minor inocent mi-a prins bine. Nu de puține ori am auzit "Lasă, mă, că e mic, ce dracu' să înțeleagă ăsta?". Dar niciodată nu am lăsat pe nimeni să-mi spună "tu" așa, aprioric.
Eu, unul, nu-mi permit să tutuiesc niciun vânzător. Nici măcar unul. Nu spun "Dă-mi!", ci "Vă rog, puteți să-mi dați...?". Dincolo de politețea pe care ar fi trebuit, la o adică, să o deprindem mai toți atunci când am frecat-o pe-acasă 7 ani (primii), mi se pare elementar să nu tutuiești așa, la întâmplare, primul venit. Nu știi dacă la șaormăria din colț nu vinde vreun profesor universtiatr doctor inginer etc șamad.
Așadar, eu nu tutuiesc din prima pe nimeni. Se spune că "francezii sunt atât de ploiticoși încât vorbesc la plural chiar și cu propria vacă". Sunt fidel originilor mele și duc și mai departe obiceiurile strămoșești: eu vorbesc la plural și cu boii. Dar numai până în momentul în care încep să mă tutuiască.
După ce m-ați tutuit prima dată, totul e mult mai simplu. Înseamnă că am acordul tău pentru a te tutui, de asemeni, pe tine, te. Oricum te-ar chema și oricine ai fi. În plus, a-mi spune "domnul Patrick" nu ajută.
Pariu
Dincolo de faptul că Băsescu le-a stricat lansările pesediștilor care sperau să fie știrea zilei azi, anunțând că vom avea interceptori tereștri pe teritoriul României, mă încumet să fac un pariu: Mircea Geoană nu va prinde turul 2 al alegerilor interne din PSD. Cine se mai bagă?
Când inaf e deja prea mult
M-am săturat. Mă uitam ceva mai devreme la Antena 3 unde domnul Gâdea ne punea să vizionăm un film făcut de BBC despre copiii orfani infectați cu HIV. evident, din România.
Filmul se cheamă "Ceausescu's children" și a fost difuzat pe BBC spre sfârșitul lui ianuarie 2010. Un film cu titlu identic a fost difuzat de BBC în 2006. Diferențe există între cele două filme: "Ceausescu's children" 2010 este realizat de Chris Rogers și a fost difuzat inițial în cadrul emisiunii "Our World", în timp ce "Ceausescu's children" 2006 este făcut de Rosie Goldsmith și a fost difuzat prima dată în emisiunea "Crossing Continents". Atât.
Nici măcar unul dintre circopitecozaurii prezenți în studioul Antenei 3 nu s-a deplasat la Vidra, unde au fost filmate imaginile difuzate de BBC. Nici măcar unul dintre respectivii cercopitozauri nu cunoaște legislația actuală în materie de protecție a copilului și adopție. Nici măcar unul. Dar își dau cu părerea.
Chris Rogers, autorul filmulului BBC difuzat în 2010, este un ziarist a cărui carieră se bazează pe copiii din România, Filipine, Palestina etc. Premiile sau nominalizările lui la premii de televiziune se bazează doar pe subiecte legate de tratamentul la care sunt supuși copiii în diverse colțuri ale lumii. Omul, așadar, este un specialist. Mai mult, unele dintre filmările pe care le-a făcut în anii precedenți în România (când a însoțit-o pe adulterina Sarah Ferguson, fostă ducesă de York) erau să coste postul ITV 250.000 de lire, amendă pentru nerespectarea drepturilor la imagine al unor minori.
Așadar, un ziarist de orfelinate, un soi de pedojurnalist, mai trântește un film zguduitor la care se miră, în 2010 Miahi Gâdea, Radu Tudor, Miruna Munteanu, Mariana Câmpeanu, Liviu Voinea. Subiect numai bun pentru tras în țeapă pedelul, băsescul și alții, fără să-i mai doară că imaginile alea pot fi din 2000, 2006 sau că sunt filmate la unul dintre locurile pe care, în România, trebuie să le cauți foarte mult.
Căci centrul de plasament nr. 7 de la Vidra există. Dar copiii ăia prezentați de BBC ar putea fi de oriunde. Priviți, de exemplu, poza de mai jos:
Conform celor de la Chance for Life, în poza cu pricina sunt copii din centrul de plasament de la Vidra. Nu seamănă cu ceea ce a prezentat Chris Rogers și a redifuzat Gâdea.
Știind cum lucrează mulți ziariști străini, observând că aceste obiceiuri au fost preluate și de alde Cristi "Salam" Zărescu , îmi vine să cred că marele și incriminatorul documentar BBC este un mare rahat. Cei care l-au comentat în studio sunt doar niște pafariști profesioniști, mai avand de lucru până să se poată ridica la rangul de documentar BBC.