Țara lui Andrzej
Andrzej Wajda este un mare regizor polonez în viață. Are 84 de ani și a avut mereu opinii ferme. Cum are și azi, când nu găsește de cuviință ca proaspăt răposatul președinte polonez să fie înmormântat la Cracovia, în castelul Wawel. E dreptul lui. E o opinie oarecum lucidă a unui om care, la 84 de ani, nu vrea să se lase copleșit de un doliu tragico-consumist. Cum, de asemeni, a fost dreptul compatriților săi să nu-l bage în seamă și să-și înmormânteze președintele așa cum au spus de la bun început. A fost dreptul lui să spună că această decizie pripită ar putea duce la cea mai gravă scindare a societății poloneze după 1989, cum a fost dreptul polonezilor să nu îi împlinească premoniția de cârcotaș bătrân.
În România, Monicăi Lovinescu i s-au organizat funeralii naționale, iar câteva voci au sărit să le conteste. Nici reacția lor n-a scindat societatea românească, dar a lăsat un gust amar, căci toți cei care au contestat funeraliile Monicăi Lovinescu erau legați, mai mult sau mai puțin, de unul dintre cei mai mari dușmani ai răposatei: Securitatea.
Cam asta este diferența dintre țara lui Andrzej și țara lui Andrei. Acolo se pot exprima păreri impopulare fără a-i bănui pe emitenți că au agende ascunse. Aici, până și unii dintre vectorii de imagine ai unor acțiuni de penitență corporatistă au ajuns unde au ajuns datorită legăturilor de rudenie cu foști colonei de securitate, implicați în asasinarea dizidentului Gheorghe Ursu.
Puterea e la tine!
Gata, vine sezonul căldurilor plăcute și al axilelor chinuite prin mijloacele de transport în comun. Cu această ocazie, rugăm hipioții mai noi sau mai vechi, salvatorii vămilor și ecologiștii pentru care apa caldă înseamnă distrugerea stratului de ozon în paralele cu cel de sedimente de pe piele să adere la noua noastră mișcare pacifistă. În definitiv, un duș n-a omorât pe nimeni dacă a fost făcut cu apă iară nu cu gaze.
Am debutat la Kamikaze!
Și nu oricum, ci pe prima pagină, cu glumă de titlu:
E drept, cam târziu, fiindcă gluma cu "scurtul antirachetă" o făcusem pe 28 februarie, dar mai bine mai târziu decât deloc. Asta e, să fie într-un ceas bun.
PS: Știu, o să mi se spună că e doar o coincidență, că oamenii de la Kamikaze nu citesc acest blog și așa mai departe. Probabil că este perfect adevărat, dar, în acest caz, și oamenii cu foarte mult umor din fosta redacție AC ar trebui să creadă că Morar și Buzdugan, pe care îi înjură atâta, nu le fură glumele pentru că pur și simplu nu le citesc revista/le.