Mersul trenurilor peste călători
De când a fost făcut filmulețul următor a trecut mai bine de un an, dar nu s-a schimbat mai nimic. În continuare, o distanță mai mică de 300 de kilometri este parcursă de un tren al CFR în 7 ore. În continuare microbuzele cu pasageri se lasă călcate de trenuri în istorica provincie Moldova.
Atingerea morbidă a celebrității
De fiecare dată când vreo celebritate se află într-o situație critică după un accident, de fiecare dată când moare cineva cât de cât cunoscut apar tot felul de oameni care se laudă că au cunoscut respectiva celebritate, au fost extrem de apropiați și se apucă să scrie/ vorbească despre momentele unice pe care le-au petrecut alături de împricinat.
Dar ieri am văzut o culme a acestei dorințe de a te asocia cu celebritatea aflată pe patul de spital. Cineva s-a apucat să repovestească extrem de pătruns cum a fost el sunat de Șerban Huidu, din greșeală, acum vreo 2 ani. Și la vremea aia era exagerată povestea, dar acum, când Șerban Huidu se afla în spital într-o situație gravă, lauda asta de sine deja sună a prostie.
Ar trebui să apară și modelul de verișori de gradul al III-lea al unor celebrități care să ne spună ce oameni minunați sunt/ erau aceștia pentru că i-au storpit cu noroi odată când mergeau cu mașina, că i-au fugărit după ce i-au prins că le umblau prin buzunare sau cine știe ce alte peripeții au mai avut ei la o distanță de 10-20 de kilometri de vedeta în cauză.
Noaptea îți trebuie un paznic bun
"Noaptea, dacă ești homar, păzește-ți cleștii, pentru că lumea se bate pe carapacea ta!"
Ei bine, pentru cei mai obișnuiți cu argoul dezvoltat în anii corectitudinii politice, citatul anterior ar putea suna ca un manifest amenințător al "Noii Drepte" la adresa unei anumite minorități sexuale. Te și miri că un post ca Discovery poate transmite mesaje atât de dure le adresa unei părți a comunității LGBT din România. OK, "noaptea, dacă ești homar/ sodomit/ gay etc" ești în pericol. Dar, oare, ce o fi însemnând, în acest mesaj cifrat, "cleștii"? Într-un fel "carapacea" e ceva mai ransparent. Da' cleștii? Ce-or fi cleștii?
România, paradisul spălătorilor de bani
Ai niște bani obținuți din activități ilegale, gen trafic de arme sau de droguri, corupție, prostituție, furt. Ai câteva variante: să îi depui în bănci prin paradisuri fiscale, dar să nu-i poți folosi niciodată în țara europeană al cărei cetățean ești și, evident, nici în SUA; să îi dai mătușii Tamara iar ea să ți-i înapoieze abia când dă colțul; să îi plasezi la un bancher corupt care să ți-i albească. Varianta a treia e destul de practicată de către mafioți, dar are un mare dezavantaj, căci albirea asta costă destul de mult, înspre 50% dacă nu și mai mult.
Ei bine, statul român vine în ajutorul acestor oameni cu nevoi speciale și își adaptează codul fiscal provocărilor bancrutei globalizate. Prin măsura pe care o pregătește Ialomițianu, aceea de a impozita cu 16% banii care nu pot fi justificați, România devine mai paradis decât paradisurile fiscale. Orice mafiot cu capul pe umeri de pe lumea asta va vebi în România, va da banii unor amărășteni/politicieni/mogulași, ăia nu-i vor putea justifica, iar statul român îi va impozita cu 16%. Ce rămâne sunt bani curați atât în ochii statului român, cât și în cei ai tuturor statelor care au cu România conveții pentru evitarea dublei impuneri.
Dacă nici asta nu este grădina paradisiacă a Carpaților...
Nimic rău în a visa
Nu știu de ce, dar de fiecare dată când a venit vorba de proiectele Asociației Române pentru Cosmonautică și Aeronautică mi-a venit să zâmbesc. De fapt, nu e nimic de râs în chestia asta. Au reușit să lanseze o rachetă românească în spațiu, având la dispoziție doar fonduri private, iar acum se gândesc la un prim avion supersonic românesc. Mi se pare foarte mișto. Chiar dacă nu le va ieși chiar așa cum își imaginează, măcar oamenii ăștia știu să viseze frumos.