Comunism live. Chiar acum
E ora 19.34. Încerc să aflu de ce nu mai primesc notificări de la blog pe e-mail și în fundal merge Realitatea TV. Ionel Dancă, importat de la Money Channel, se dezlănțuie înspre un parlamentar: "Spuneți-ne de ce unii au multe case și palate, iar unii n-au nimic!". Ăla divaghează. Ionel Dancă lovește balta: "Eu vă zic ce să faceți, ce așteaptă lumea de la dumneavoastră!".
Ooops. Cum adică? Ăsta e rolul moderatorului unei emisiuni? Să le spună oamenilor ce să facă? Da, ăia de la PDL sunt corupți, sunt vai mama lor, sunt așa și pe dincolo. Dar de unde până unde spune un moderator de televiziune oricui ce trebuie să facă? Plus populismo-comunismul ăsta ieftin: de ce unii au și alții nu? Au din furt? Se poate demonstra? Jap. N-au din furt? Pot demonstra că au dobândit legal tot ceea ce au? Asta e. Trăim într-un soi de democrație și un soi de capitalism. Trebuie să acceptăm.
Dar să nu mai sărim, frate, calul în halul ăsta. Sau să ne lăsăm de jurnalism și ă ne facem haiduci, să luăm de la bogați și, după ce aplicăm comisionul de consultanță printr-un offshore din Cipru, să dăm la săraci. Dacă mai rămâne ceva, evident. Că doar nu se așteaptă nimeni să haiducim pe de-a moaca.
Salvați imaginea unui fost guvernator
În martie se împlinesc 21 de ani de când am scris primul text în presă. Pentru a sărbători evenimentul, pe 10 martie mă voi prezenta la Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală, sala 2, la ora 08.30. Am calitatea de pârât într-un proces intentat de Asociația Salvați Dunărea și Delta, care, evident, este reclamant.
Ce-am făcut? Păi e simplu: Liviu Mihaiu i-a spus directorului de la Obiectiv Tulcea că n-a vrut să mă invite la o paranghelie de-a lor de anul trecut, iar eu m-am enervat că nu beau bere gratis și atunci am scris un articol răutăcios. Nu-i așa că de aici se înțelege că acesta era scopul acțiunii: niște ziariști să meargă până la Uzlina și să bea bere gratis? Nici nu ar fi departe de adevăr, fiindcă acțiunile organizate de SDD au fost, de-a lungul timpului, doar mari desfășurări piaristice, unde ziariștii erau transportați cu autocarul, cazați în cele mai bune condiții posibile, hrăniți etc. Ce înțelegeau ziariștii din problemele Deltei? Că Tăriceanu a venit cu elicopterul la Sfântu Gheorghe, că Mihaela Rădulescu arată bine când culege peturi și că autocarul presei a încercat să treacă pe sub podul de cale ferată de la Țăndărei, da' n-a încăput și și-a distrus aerul condiționat.
De fapt, am făcut cu totul și cu totul altceva. Ani de zile SDD și Liviu Mihaiu au fost obișnuiți să fie tratați cu mănuși de către presa locală, deși în folclorul tulcean se spunea "Salvați Dunărea și Delta de Salvați Dunărea și Delta". eu am încercat să scriu un articol despre raportul dintre cheltuielile pe care le are SDD la o acțiune și sumele care se investesc efectiv în proiecte palpabile și durabile în Deltă. Se desfășura festivalul gastronomic D'ale Gurii Dunării. Am sunat, pe rând, următoarele persoane: doamna de la PR, doamna care se ocupa de proiect, domul director al asociației. Le-am pus o întrebare simplă: care este bugetul acțiunii. Menționez, onorată instanță, că acțiunea era în plină desfășurare, deci bugetul nu mai era un proiect, ci tocmai se cheltuiau bani din el. Nici una dintre aceste persoane nu a putut să-mi răspundă la această întrebare. Mi-sa aplicat chiar și eleganta metodă "Nu vă mai aud, nu am semnal, alo, alooo...". L-am sunat și pe fondatorul SDD,a flat și el la Uzlina. Nu mi-a răspuns, domnia sa fiind supărat pe mine de mai multă vreme, de la alte articole (voi reveni). L-am sunat și pe Răzvan Cucui, care se afla acolo ca membru al juriului, sau așa ceva. Nefiind acțiunea domniei sale, nu mi-a putu lămuri asepctele financiare. Asta a fost partea cu cele trei surse din SDD și am relatat-o pentru a nu mi se mai spune că nu le-am cerut părerea și nu i-am solicitat pentru a-mi furniza informații din primă sursă.
Au urmat 3 articole. Ăsta, ăsta și ăsta. Dacă aveți chef le citiți, dacă nu, nu. După aceste articole am primit un drept la replică. Nu l-am publicat, pentru că nici nu răspundea la lucrurile semnalate în articole și, în plus, era scris de parcă Daniela Buruiană ar fi devenit peste noapte membru al SDD. Le-am solicitat celor care au scris dreptul la replică să se aplece asupra lui cu înțelepciune și să facă din el un drept la replică, nu o înșiruire de invective. Au refuzat. Asta a fost tot. Evident, Liviu MIhaiu a sunat în redacție de mai multe ori. A amenințat, a încercat să facă presiuni, crezând că oamenii din presa locală sunt ușor de intimidat. N-au fost. Apoi a sunat alți oameni. Pe cel de la care am închiriat sediul redacției, de exemplu. Pentru a-i sugera că nu merităm să stăm în spațiul lui câtă vreme îl atacăm pe fostul guvernator al Deltei. Am râs mult.
Am uitat de amenințări. Azi, însă, a venit citația. Tremur tot. De fapt, nu tremur deloc. În 21 de ani de presă am avut 7 procese. Nu am pierdut niciunul. Liviu Mihaiu, pe partea cealaltă, a fost dat în judecată de Dumitru Tinu și a pierdut glorios. Până și la CEDO. Cum n-am de gând să încep acum să pierd procese, mai ales că am dreptate, mă gândesc la faptul că pe fondatorul SDD nu-l va deranja să-și mai pună în palmares un nou proces necâștigat. În fond, are deja experiență.
Și încă un lucru: SDD cere 10.000 de lei. Nu e enorm, mai ales că este evaluarea pe care ei înșiși o fac imaginii lor. Este, însă, cu 10.000 de lei mai mult decât a investitit SDD din proprii bani în Delta Dunării în 2010.
PS: Ca să nu se spună că n-am furnizat informație completă, Liviu Mihaiu nu îmi răspunde la telefon din cauza acestor articole din SFin: La numirea unui guvernator, La plecarea unui guvernator și Se-ntorc păsările guvernatoare.
De ce sunt egiptenii supărați
Eram în redacția Obiectiv și, în timp ce ne scriam textele liniștiți, urmăream pe RTV niscaiva transmisie live din Egipt. Un protestatr îi răpise microfonul lui Zărescu și spunea ceva pe limba lui. Eu remarc faptul că tipul seamănă cu Eddie Murphy, doar că are tenul ceva mai deschis. O colegă ridică privirea din tastaură și ne întreabă: "Ce mai vor ăștia? De ce protestează? Sunt nervoși că n-o să li se mai spună romi, ci țigani?".
Unii nu învață deloc din greșelile trecutului
Adriean Videanu a anunțat că PDL a crescut în sondaje cu 8% în ultimele 8 săptămâni. Puțin probabil, dar...
Dar nu este imosibil ca PDL să se fi oprit temporar din cădere și să fi început să crească ușor. Nu am date, și nu pe date vreau să vrobesc. Așa, en passant, 8% în plus în ultimele opt săptămâni e o tâmpenie nesusținută de nimic.
Ce ar fi putut face PDL să mai câștige ceva? Păi sindromul vizitei la Vîntu. De două săptămâni opoziția și mai ales televiziunile de știri duc o deșănțată campanie pentru apărarea pensiilor militare. Calculul PSD-PNL-PC trebuie să fi fost foarte simplu: sărim în apărarea pensionarilor militari și câștigăm de partea noastră aproape 90.000 de familii. Deci nu-i ca vizita la Vîntu. că atunci au pierdut brusc sprijinul a 350.000 de familii. Așa e, nu e ca vizita la Vîntu, my bad. E mult mai rău.
Au câștigat 90.000 de familii ale militarilor pensionari. Dar, în același timp, au început să piardă familiile a milioane de pensionari civili. Milioane. Care au pensii mult mai mici, care au muncit 30-35 de ani, nu 20-25, care au ieșit la pensie în jurul vârstei de 60 de ani, nu în jurul vârstei de 40, care nu beneficiază de spitale speciale și nici n-au beneficiat vreodată etc, etc, etc.
Poate, la începutul campaniei o fi existat solidaritate în breasla pensionarilor. Dar pe măsură ce Andreea Crețulescu și Dana Grecu deveneau mai isterice și mai incontrolabile, pe măsură ce se afla că unii pensionari militari, de fapt, s-au ales cu pensiile mărite, pe măsură ce gușterii gușați din SCMDRR deveneau mai obraznici, pensionarii civili se scârbeau din ce în ce mai tare de demersurile opoziției, fie ea cea politică, fie cea civilă. Se prea poate ca PSD și PNL să fi pierdut mult cu această găselniță prpagandistică. Iar dacă PDL n-a crescut cu 8%, în mod cert, PSD și PNL tot au mișcat greșit, pierzând după modelul vizitei la Vîntu, făcând un calcul de imagine prost și o mișcare care, culmea, nici nu le-a adus nimic. Pentru că guvernul a hotărât să dea lejer înapoi, cât să nu se simtă militarii ageresați imediat. Iar ăștia, la câtă onoare au, vor uita că PSD și PNL și-au f...utut norocul pentru cauza lor și vor vota din nou cu PDL-ul care le-a lăsat pensiile nemeritate neatinse, ba chiar , pe alocuri, le-a mărit.
Maidanezu’ nu e prost: se-nmulțește și de-i mort!
A scris Simona Tache despre maidanezi, am scris și eu despre legile care gestionează maidanezii și a scris și Mihai Radu despre aceleași legi, făcând și o frumoasă incursiune în istorie. Textul lui Mihai a apărut luni în AC și a stârnit din culcușuri niște iubitoare de animale mai speciale. Din acestea care, fiindcă tot s-a vorbit de legislație, au găsit și ele niște legi, le-au făcut sul și au început să dea cu ele în stânga și-n dreapta. Că legile invocate de Mihai și de mine sunt paralele și funcționează în același timp cu legea protecției animalelor nu are pentru doamnele respective nici cea mai mică importanță. Dânsele atâta știu, atâta scriu.
Dar nu despre dânsele doream să vorbesc, ci despre niște iubitoare de animale pentru care logica este un lucru de mare preț. Și, fiind criză iar dânsele mai strămtorate, nu-și permit lucruri de mare preț. Să exemplificăm.
Cazul 1:
Aurelia ianuarie 31, 2011 10:10 pm
Este solutia extrema la care se crede ca este f.simplu sa se treaca .Dar mai bine sa va ganditi la ce costuri se va ajunge in acest caz, oameni ptr.capturarea ,masini de transport ,ori s-ai omoram cu pietre ?eutanasia civilizata costa bani!! Mai corect sterilizarea si sa invatam sa traim cu ei ,oricum este mai ieftin si nu vor mai putea edilii sa-si traga banii pentru adaposturi si eutanasieri.
Pricepeți, boieri dumneavoastră? Dacă eutanasiezi un câine, ai cheltuieli. De bun-simț. Capturezi câinele? Te costă. Îl transporți? Te costă. Îl cazezi șapte zile în adăpost ca să vezi dacă-l adoptă cineva? Costă. Îl injectezi letal? Iar te costă. Pe când, dacă același câine ar fi sterilizat, ai ieși mai ieftin. Îl capturezi în vederea sterilizării? Nu te costă. Îl transporți în vederea sterilizării? Nu te costă. Îl chemi pe doctor să-l sterilizeze? Nici asta nu costă. Îl cazezi pe domnul câine câteva săptămâni/ luni până vine cineva să-l adopte? Nu te costă! Sau costă? Mda, cam costă, ce să zic. La fel sau chiar mai mult. Atunci nu-i asta soluția, nu? Sunt sigur că în locul în care trăiește Aurelia lucrurile se fac altfel, de ei îi iese mai ieftin. Îmi și imaginez hingherul pedestru fugind după maidanezul reproducător. Îl înghesuie la colț și îl ține de vorbă, în timp ce cu o brișcă ascuțită haști, l-a și sterilizat. După care îl lasă pe stradă ca să învețe să trăiască cu Aurelia. Vedeți că e posibil și ieftin? Iar dacă hingherul nu e hingher, ci voluntar de la 4 Lăbuțe, e chiar gratis.
Cazul 2:
o margareta ianuarie 31, 2011 10:12 pm
Din pacate aceasta lege (ca multe alte legi de la noi) nu ofera o solutie completa. Eutanasierea este o solutie care ar rezolva problema ACUM, dar peste un an? Peste un an ce ne facem? In fiecare an eutanasiem un numar X de caini iar apoi mergem linistiti la biserica (popor de credinciosi)?
Aici, deja, e și mai complicat, "o margaretă" punând o problemă care, implicit, ne oferă informații prețioase despre ceea ce se întâmplă cu maidanezii din România. În alte părți ale lumii, cânii morți nu se mai înmulțesc. Nici oamenii și nici alte mamifere. La noi, însă, datorită unei alinieri ciudate a planetelor, câinii care au murit se mai pot înmulți, producând noi și noi maidanezi. Sau există maidanezi atât de bogați (din cerșit, din activități nefiscalizate, din donații), încât își permit să-și congeleze sperma pentru a se înmulți și după moarte. Este ciudat, dar nu imposibil, știut fiind că moartea nu este decât o soluție provizorie.
Eu, unul, am fost convins de argumentele doamnelor (sper că nu sunt cititoare constante de Academia Cațavencu, totuși, ci au fost doar ademenite temporar de textul lui Mihai). Am înțeles. Câinii eutanasiați au mai degrabă dezavantaje față de câinii sterilizați: costă mai mult și se înmulțesc precum iepurii. Dar au și un enorm avantaj: nu mușcă.