Epilog la o poveste despre presa locală
Scriam săptămâna trecută despre sursa primară a poveștii care a dus la demisia lui Botiș. După care am mai scris o dată, tot aici. După aia, ușor-ușor, Cristiana Sabău a povestit și la B1 cum a pornit totul (așa zice Vlad Petreanu, că eu n-am văzut emisiunea:), eu am mai scris un text în Academia Cațavencu, Tolo a dat link, a pomenit și Emilian Isăilă despre timponline.ro, iar povestea a ajuns cu adevărat cunoscută în breaslă. Realitatea a rămas fără gloria pe care încerca aiurea să și-o asume în totalitate, iar creditul a revenit cui i se cuvenea. Punct după happy-end.
Așa cum spuneam, suntem o breaslă îndeajuns de mică pentru a face informațiile să circule repede. Nu totdeauna corect, dar repede. Să încerci măgării în lumea asta mică e greu. Și e urât și nu se face și se află. Mai ales nu se face să încerci să îngropi un coleg sub pretextul "lasă, bă, că e din provincie și nu contează". Nu este, de obicei, decizia jurnaliștilor, ci a unor manageri care vor să se fălească prin cercuri selecte cu performanțele angajaților. Cârnățari parveniți care se cred geniali pentru că auplătit de câteva ori niște salarii unor ziariști. Din când în când breasla reacționează, până la nivelul președintelui CRP. Ceea ce înseamnă că nu este moartă de tot. Ea, breasla.
Tolo, finuț
Daca SOV insista sa-l indeparteze pe Ghita si rezilierea contractului de management ii reuseste, nu e imposibil ca ploiesteanul sa incerce fondarea unui nou post TV, bazindu-se pe o plecare in masa dinspre RTV. Si nu, nu scot stirea asta in titlu! Sa ajunga la ea doar cei care citesc intii numele jurnalistei din Bistrita.
De aici.
Da, jurnalista din Bistrița, Cristiana Sabău, de la care a pornit tot scandalul Botiș. Marți seară am văzut că Soviani și Striblea au început să amintească, în sfârșit, de timpoline.ro și de cea care le-a pus pe tavă cea mai mare realizare "a lor" de anul acesta. Târziu, după ce au pozat în cei mai tari jurnaliști ai nației.
Oricum, chapeau, Tolo.
Paraziții
Îmi plac foarte mult cărțile lui Tolkien. Îmi place imaginația debordantă a autorului, îmi place cum a construit lumi cu povești extrem de întortocheate și, totuși, coerente. De aceea, am apreciat foarte mult că filmul "Lord Of The Rings" a fost făcut abia atunci când tehnologia a putut fi în pas cu imaginația unui om care a scris acum 60 de ani.
La fel, am apreciat că show-ul "Românii au talent" a fost cumpărat și produs de către o televiziune care putea produce așa ceva la un nivel ok. Orice altă televiziune în afară de PRO TV ar fi avut mari probleme să ducă primul sezon al acestui show până la capăt.
Luni noapte am behăit și eu pe twitter, ca toți trolii de omenie, referitor la rezultatul final al votului. E dreptul meu de telespectator, oarecum, susținut de indignarea mea de votant onest. Dar, până la urmă, e doar un show de televiziune, o producție privată cu regulile ei (voi reveni asupra cestui aspect în alt text). Iar poporul, lua-l-ar naiba, e suveran, mai ales pe banii lui de sms.
Așadar, un show produs de cine trebuia în momentul oportun al pieței a adus audiențele cele mai mari de când există peoplemetre în România. Trolii de net ca trolii de net. Dar au apărut paraziții de audiență. O televiziune de știri a decis că merită să paraziteze fără rușine spectacolul de la Pro, în speranța că va linge după ei prin tava cu all-urban. Au făcut "Românii au valori", o serie de talk-show-uri cu public. O însăilare grăbită și, pe alocuri, penibilă. Prilej de frecții și vorbărie. După finală, au făcut ceva și mai jegos: au băgat controversa de pe net la știri. Au chemat tot felul de căcăcioși să-și dea cu părerea despre "nemulțumirea populară" și despre "concursul care a împărțit România în două". Iar apoi au anunțat o altă pastișă: "Românii au iPad".
Am înțeles de multă vreme că ideile sunt rare la un anumit nivel al mamagementului românesc de media. Dar această parazitare nerușinată a unei chestii în care unii au băgat milioane de euro (cred că au și scos, dar asta e treaba lor de capitaliști tv) mi se pare ultima treaptă pe care putea coborî o instituție ce are pretenții de seriozitate. Poate la Prahova TV merg chestiile astea. Poate. Dar nu cred nici asta. Oricum, la oraș așa ceva nu se uită și nu se iartă. Cel care a făcut asta, crezându-se un băiat deștept care își poate justifica lejer salariul, ar trebui să se gândească al faptul că în lumea profesioniștilor ar putea fi privit mai urât decât Andrei Zaharescu, de exemplu. Reputația unui hoț și a unui profitor călătorește, în lumea mass-media, la fel de repede precum cea a unui corupt. Și e criză, și industria merge prost, așa că, având de unde alege, nimeni nu va angaja un hoț, un prost, un profitor sau un corupt.
Rușine, bă, oricine ai fi!
Fondurile europene sunt noul loto
Povestea lui Nelu Botiș n-ar trebui să se termine aici, cu o demisie rapidă și, cred ei, purificatoare. Pentru că povestea lui Botiș, a soției sale și a numeroșilor săi consilieri nu este doar despre nepotism, conflict de interese și nesimțire, ci este, mai ales, o poveste despre cum să ne batem joc de banii europeni.
Asociația Parteneriat Euroactiv, cea care locuiește în cas soției lui Botiș și unde aceasta este consilier, a primit fonduri europene în valoare totală de 1.898.388,71 lei. De la statul român, prin ministerul muncii, a mai primit 187.752,73 lei iar contribuția lor a fost de 44.749,69 lei, În total, 2.130.890,13 lei. O sumă măricică, aș putea spune, pentru un proiect care nu prea ar avea de ce să coste atât. Activitățile demarate din 19 noiembrie 2010 și desfășurate până pe 13 aprilie 2011 în cadrul proiectul sunt niște frecții majore: lansarea proiectului, campanie de informare în județ, înscrierea a 105 persoane la niște cursuri de recalificare ca sudori și motostivuitoriști, campanie de informare în județ și împărțirea de pliante la un târg de job-uri. Găsiți desfășurătorul aici.
Ei bine, pentru frecțiile astea sunt plătiți 11 oameni, cel mai mic salariu din această echipă fiind de 2.500 de lei brut, iar cel mai mare de 9.200 de lei. Cele mai multe, 6, sunt plafonate la 8.400 de lei. În total, cheltuielile salariale pe acest proiect de aproximativ 500.000 de euro se ridică la 892.800 de lei anual. Adică aproximativ 218.000 de euro. Nu știu care este durata proiectului, dar dacă ajunge la un an, deja jumatat din banii dați de UE se duc pe salariile unor trântori, care au nobila calitate de "consilieri". Este enorm și este indecent. Pentru că ideea acestor programe nu este de a oferi șansă la salarii mair unui număr de 11 persoane, ci de a ajuta sute de alți oameni să învețe o meserie nouă și să-și găsească un loc de muncă. Deși, sunt convins, nu e ste atât de mare cererea de sudori și motostivuitoriști în județul Bistrița, încât să fie nevoie de 500.000 de euro pentru școlirea atâtor oameni în aceste meserii.
Dacă aplici pe bune la o finanțare europeană ai șanse mici să obții banii. de cele ami multe ori pentru că lipsește partea de co-finanțare. Dacă, însă, îți dai sema că îți vei scoate înzecit banii băgați la început, te scobești prin buzunare, suni un prieten și găsești suma necesara. Apoi, e ca și cum ai câștiga la Loto. Spargi banii cum te taie capul, pui niște salarii enorme și nu faci nimic. Totul e să dai o aparență de legalitate furtișagurilor. Știu nenumărate cazuri de proiecte europene care, după ce s-a terminat finanțarea, s-au dovedit a fi niște eșecuri. Site-uri de sute de mii de euro care nu funcționează și nu produc niciun leu, deși pentru asta fuseseră făcute. comunități care nu s-au ales cu nimic din alte sute de mii de lei cheltuite, chipurile pentru binele lor. Drumuri făcute cu niște costrui astronomice doar pentru că fodurile europene o permit și așa mai departe.
Am mai spus-o și o să o spun din nou: nu vă mai chinuiți la Loto. Jucați la fonduri europene. E mai sigur, iar reporturile fabuloase se strâng aproape în fiecare zi.
PS: Cristiana Sabău, de la timponline.ro,spune că repectivul contract durează 16 luni. În acest caz, costurile cu salariile vor fi de 1.184.000 lei. 55,56% din banii luați de la UE și ministerul muncii se duc pe salariile a 11 oameni. Restul pe seminarii, cursuri, pliante și afișe. Mie mi se pare bătaie de joc.
Puțină decență
Mie îmi plac Radu Soviani și Cătălin Striblea. Pe Radu l-am și cunoscut, pe vremuri, când el lucra la B1, iar eu am ratat, din grabă, un proiect jurnalistic promițător. Pe Cătălin Striblea nu-l cunosc, dar îl urmăresc de când a apărut la Realitatea (nu mă uit la A3, deci de aia vorbesc des despre Realitatea, pentru că mă aflu mai mai tot timpul zilei pe lângă un televizor deschis pe acest post). Am scris ce cred despre emisiunea care a dus la demisia lui Botiș, la puțină vreme după ce s-a terminat. Consider că este o mare lovitură de presă. Poate cea mai mare din ultimii 2 ani, dat fiind rezultatul. De multă vreme nu a mai demisionat un ministru român la presiunea presei atât de repede (dacă vă aminitiți, Ridzi s-a lăsat extrem de greu). Consider, însă, că meritul nu le aparține lui Radu Soviani și Cătălin Striblea, deși Realitatea TV încearcă la greu să acrediteze această idee.
O cheamă Cristiana Sabău. Nu știu mai multe. Scrie pentru timponline.ro, un site cu știri din Bistrița, în general. Sau îl conduce. Chiar nu știu și nici nu cred că asta este important. Pe 15 aprilie, Cristiana Sabău scrie în timponline.ro primul text despre Asociația Parteneriat Euroactiv și legăturile acesteia cu Nelu Botiș. Ea este cea care dezvăluie faptul că asociația are sediul într-un imobil aparținând familiei Botiș, ea vorbește despre proiectul din fonduri europene al asociației, despre prezența fostei șefe a cabinetului parlamentar al lui Botiș în asociație și așa mai departe. Toate informațiile pe care le-a folosit Realitatea luni seară, când a intrat cu acest caz în emisie, erau culese și deja publicate de către Cristiana Sabău. De la ele au pornit, fără să le verifice, ba mai adăugând și de la ei câteva inexactități.
Pe 19 aprilie Cristiana Sabău publică noi informații despre caz, dezvăluind salariile pe care le luau atât soția cât și consilierii (foști și în funcție, la acel moment) le luau din fondurile europene date pentru proiectul "Șansă la demnitate". Informațiile sunt preluate din nou de televiziuini, fără citarea sursei, ca și în prima seară. Și dă-i și luptă și înfierează-l pe Botiș și așa mai departe.
Miercuri dimineață își dă Botiș demisia. Realitatea se bate cu pumnii în pieptul firav că ei au făcut investigația de presă. Fals. Foarte fals. Ei au preluat-o. Au avut, noroc, așa cum am scris și anterior, dar ancheta le-a făcut-o altcineva. Ei au avut forța de a presa mediatic, forță pe care timponline.ro evident că nu o avea. Dar ancheta a făcut-o altcineva. Cineva pe care ăștia nu au avut nici măcar o secundă decența de a-l numi. Acum își arogă meritele în totalitate, uitând că, dacă nu exista acea persoană, ei nu aveau nici măcar cu ce umple emisia luni seară, apelând din nou la aceleași subiecte răsuflate. Trist. Foarte trist. Puțină decență nu ar strica.
E doar o părere. A mea.