PAH Jus primae noctis

De ce a capotat Adevărul de Seară (o teorie)

Acum câteva săptămâni, trecând prin Piața Civică din Tulcea, am fost abordat de-un puști de 8-9 ani: - Domnule, îmi puteți spune, vă rog frumos, cât este ceasul? - Patru fără un sfert. - Mulțumesc. Deci mai am de așteptat până vine ziarul. Nu vreau să-l pierd!.

Ziarul era Adevărul de Seară, ediția de Tulcea, iar atașamentul micului cititor mi s-a părut înduioșător. Nu știu dacă îl trimisese bunica să facă rost de hârtie de împachetat, dar faptul că știa cam pe la ce oră vine mașina de la tipografie și că aștepta nerăbdător lângă cutia portocalie mă face să cred că cineva folosea ziarul ăla și la altceva dacât împachetat scrumbii. Iar dacă cineva citește, orice, dar citește, e un semn bun. Unui om care știe să citească poți mai ușor să-i pui ceva ok în mâini decât unui analfabet.

Din informațiile pe care le-am strâns în timp, construcția businessului Adevărul de Seară a fost una bine calculată. Crudă, rece, poate chiar cinică, dar ok din punct de vedere al afacerii. Existând bani de investiții pentru început, s-a creat o platformă local-națională imensă, cu obiective de business foarte clare: să atragă toată publicitatea de stat locală disponibilă în cele 41 de județe ale țării. Cu tiraje mult mai mari decât presa locală, cu distribuire gratuită (care, de altfel, asigura aceste tiraje), orice ediție locală a Adevărului de Seară ar fi îngropat, pur și simplu, orice concurență în orice municipiu reședință de județ. Cu patalama de la BRAT care să-i dovedească performanțele, cu posibilitatea de a coborî prețul pe centimetru pătrat până la limita suporatbilității și cu avantajul neimplicării politicie fățișe, AdS ar fi fost imbatabil. Cel puțin pe hârtie, cel puțin conform oricărei matematici primare, cel puțin conform calculelor de bun simț.

Să luăm un caz semi-ipotetic: piață locală media pe care sunt două deja cotidane cu un tiraj de câte 1.000 de exemplare fiecare și cu mari probleme de difuzare, pentru că nu se înțeleg cu primarul, care le-a ridicat chioșcurile proprii și le-a negat accesul în chioșcurile altora. Apare Adevărul de Seară, ediție locală. Neutru din punct de vedere politic (asta înseamnă că nu scriu nimic despre primar), cu puncte/cutii de difuzare în toto orașul, tiraj de 6.000 de exemplare. La prima licitație, și dacă totți cei trei concurenți oferă același preț, și tot Adevărul câștigă detașat la tiraj. Dar ei nu aveau problema asta, putând merge mai jos decât cel mai jos preț sustenabil al oricărei alte publicații. Legal, cu toate argumentele de partea lor, ar fi câștigat orice licitație făcută de autoritățile locale pentru publicitate media. Iar din asta nu doar că ar fi plătit costurile redacțiilor locale și ale tiparului, dar ar fi avut și profit. Business-planul perfect, pentru oricare dintre județe și pentru orice diferență de tiraj, Adevărul având strateia de a "trage" peste tot mai mult decât concurentul direct cel mai bine plasat.

Și, atunci, de ce n-a mers? N-a mers pentru regulile jocului în care s-a băgat trustul Adevărul au fost schimbate brusc, anul trecut. Guvernul și parlamentul au schimbat plafoanele achizițiilor publice, achizița de servicii de publicitate prin media putându-se face, acum, fără licitație, dacă nu se depășește un anumit palfon. Și aici s-a rupt filmul cu profitabilitatea Adevărului de Seară, pentru autoritățile publice locale au profitat de lege, au spart contractele de publicitate în bucăți mici, sub plafonul impus de lege, și au direcționat banii unde au vrut. Neimplicându-se politic, Adevărul nu a mai avut nici cea maimică șansă de a se bate cu vreun concurent local mai bine aconrat în sinergia contractelor cu statul.

Restul va fi deja, de la 1 iunie, istorie.