Ipocriților!
Mă amuz copios de două-trei zile pe seama reacțiilor extrem de nervoase ale televiziunilor și ale intelighenției catodice pe marginea glumelor proaste făcute la Canal+ (nu, Cătălin Striblea, Canal +, unde se difuzează "Les guignols de l'info", nu este televiziune de stat). Mă amuz mai ales atunci când vine vorba de protestele pe care oficialitățile ar trebui să le inițieze, cel puțin la nivel de Minister de Extrene, împotriva unei emisiuni pe care cel puțin patru sferturi dintre cei care au văzut fragmentele n-au înțeles-o.
Îmi amintesc o întâmplare din a doua parte a anilor '90. Bulgarii, vecinii noștri dragi, pe care orice rafinat de la nord de Dunăre îi catastifează drept "bulgăroi cu ceafa groasă", furau la greu mașinile românilor aflați în tranzit, ba, la nervi, îi mai și băteau pe păgubiți în secția de poliție. După un astfel de eveniment, când consulul român de la Sofia a fost bătut de către polițiștii cărora le reclamase, conform fișei de post, furtul mașinii unui concetățean de-al nostru, Academia Cațavencu a luat atitudine, declarând, pe hârtie, război Bulgariei. Țin minte pentru că eu am scris textul și eu am făcut harta prin care împărțeam Bulgaria între noi, turci, greci, macedoneni și sârbi. Iar de atunci, timp de un an sau doi am tot scris, săptămânal (fie eu, fie alți colegi) cel puțin câte un text în care făceam mișto de bulgari. Tot săptămânal, după ce apărea câte un astfel de text, ambasadorul Bulgariei la București se cerea în audiență la MAE, protestând. Și, pe lângă faptul că protesta, mai și cerea imperios secretarului de stat pe probleme bilaterale să intervină pe lângă AC și să pună capăt atacurilor. Când i se spunea că la noi, de bine de rău, există o libertate a presei și că un minister nu poate impune unui ziar privat ce să scrie, ambasadorul dădea a lehamite din mână, spunând că știe el cum e cu libertatea asta a presei... În fine, la începutul anului 1999 am însoțit o mică delegație oficială care făcea un turneu prin Bulgaria, Macedonia și Serbia. În ambasada de la Sofia fiind, așteptam să primim confirmarea conferinței de presă de la ministerul lor de Externe și acreditările pentru acea conferință de presă. La un momentdat mi s-a comunicat că există o problemă. Mai degrabă că "sunt o problemă" și că MAE bulgar refuză să-mi dea acreditare pentru conferința de presă cu pricina, eu fiind "persona non grata" la ei în minister, pentru că am declarat război Bulgariei. Până la urmă s-a rezolvat, au înțeles și bulgarii că era vorba despre o revistă de satiră și am reușit să intru la conferința de presă.
Cu câteva luni mai devreme, la Budapesta, era să iau bătaie de la un ziarist sârb (super-simpatic, de altfel) căruia i-am spus că mie mi s-a părut că împrejurimile Belgradului sunt o mare groapă de gunoi și că mizeria de pe marginea drumului e cel puțin la fel de mare precum cea pe care o observase el în Timișoara. Nu asta l-a enervat, neapărat, ci faptul că nevastă-sa, o englezoaică, a prins a vânt și mi-a luat partea: "Ți-am zis eu? Ți-am zis eu?".
Mă rog, să nu mai bat câmpii. Vroiam să vă spun că citesc în fiecare zi zeci de bloguri, și sute de articole din presă. În fiecare zi citesc zeci de răbufniri xenofobe și, ce-i mai interesant, zeci de păreri care spun că românii sunt nespălați, plini de păduchi și de gunoaie. Sunt scrise de voi, ăia care azi, ieri și alaltăieri ați sărit de cur în sus că v-au insultat niște păpuși. Sun convins că unii chiar au crezut că era o emisiune pe bune și că în studioul Canal+ era chiar Patrick Poivre d'Arvor, plus niște alte ființe reale.
Sunteți niște ipocriți. Vă considerați amuzanți când vă umpleți vecinii și compatrioții de rahat, dar vă simțiți lezați dacă vi se spune exact ceea ce spuneți și voi: că românii nu sunt nici mai buni și nici mai răi decât ceilalți oameni, că sunt la fel de păduchioși ca păduchioșii și așa mai departe. Și nu sunteți doar ipocriți. Sunteți, uneori, o glumă mai proastă decât cea mai proastă glumă care se poate face despre noi.
Să moară și țiganul vecinului
Probabil că acum 155 de ani și 7 luni, când încă voi, boierii români, mai aveați robi țigani, vă durea mai mult că robii vecinului sunt mai mândri și mai cornuți decât ai voștri, care era mai ortoman și avea cai învățați și câini mai bărbați (ceea ce, voi nefiind, nevestele voastre de boieri apreciau la justa lor valoare). Probabil că atunci nu exista zicala cu "să moară și capra vecinului", ea fiind, de fapt, "să moară și țiganul vecinului". Nu sunt sigur că așa era, dar am vagi bănuieli că nu mă înșel prea tare.
Și am să vă spun de ce: joi seară am auzit-o pe Mirela Voicu, reporter al RTV, spunând live: "Mesele țiganilor erau pline, dar azi a fost o mare sărbătoare pentru ei și sper că doar cu această ocazie au parte de mese atât de pline!". Din imaginile pe care le-am văzt ulterior am tras concluzia că Mirela Voicu adăstase îndeajuns pe la mesele țiganilor pentru a prinde ceva culoare roșie în năsuc și obrăjori, dar asta nu scuză absolut deloc remarca extrem de tembelă scăpată în direct. Oricât de rasist ai fi, e mai bine să-ți dorești ca țiganii să aibă mese pline tot timpul anului, căci asta ar însemna că nu mai atentează la mesele tale. Dar să-ți dorești, fățiș, ca țiganii să aibă mese îmbelșugate doar o singură dată pe an, mi se pare maximul prostiei televizate.
Oricât de mari ar fi problemele din presă, oricât de târziu sau deloc ne-ar veni salariile, să invidiezi belșugul de pe mesele de la Costești și să încerci să le distrugi cu orice chip petrecerea pentru că tu ai în buzunar doar bani de biscuiți, mi se pare incalificabil. În plus, dacă știi că nu ții la băutura țiganilor, după ce ai terminat biscuiții lași coada și nasul jos și te duci să îmbuci ceva. Nu de alta, dar live-ul nu iartă.
În fine, Mirela Voicu încearcă să practice, dintotdeauna, un soi de Gonzo-jurnalism, fără să-și dea seama că pentru genul ăsta este nevoie de ceva mai mult farmec personal și mai multă autoironie decât poate pune pe masă un om micuț și complexat. Ca ziarist pot să-i găsesc Mirelei Voicu multiple calități. Ca Gonzo-telespectator, însă, îmi este perfect dezagreabilă. Dar, în acest caz, tind să dau credit bătrânilor care spun că nu există jurnaliști de televiziune dezagreabili, ci băutura nu-i destulă.
Cum au ajuns indienii să fure de la japonezi
Land Rover, parte a Jaguar Land Rover Group, aparține indienilor de la Tata Motors. La salonul auto de la Frankfurt, care are loc, anul acesta, între 15 și 25 septembrie, Land Rover va prezenta un concept pentru Defender:
Dacă se grăbeau ceva mai tare, ar fi reușit, probabil, să-l scoată înaintea FJ Cruiser de la Toyota, care e deja pe piață de mai mulți ani și arată uluitor de asemănător:

Probabil că dacă Land rover ar fi rămas în proprietatea unor britanici sau a nemților, desigenrii ar fi evitat să scoată ceva atât de asemănător cu mașina unor japonezi care, pe vremuri, erau niște amărâți de followers. Indienii, însă, n-au problema asta.
