Legea Asistenței Sociale trebuie să treacă de parlament
Dacă sunteți oameni de dreapta adevărați, cu sânge în instalație, cu principii puternice, capabili să vă susțineți ideile în fața oricui, nu doar în fața amicilor care vă însoțesc la bere la "La Mama" sau în cafenelele de pe lângă Ateneu, atunci mergeți din om în om și propovăduiți-vă proiectele de legi.
Așa, să faci reformă pe intranet, să schimbi țara pe forum și să fii mare luptător pentru valorile dreptei rățoindu-te la bătrâni neputincioși, nu-i chiar complicat, lașilor!
Întâlnirea pelticilor pafariști
- Am fost deranjat de faptul că au difuzat caseta cu copilul în timp ce Băsescu era în studioul de la Realitatea. A fost o impolitețe crasă. Dar există o justificare. Au făcut-o pentru rating - zice Vântu.
- Zău? Ratingul nu justifică nicio porcărie - zice celălalt peltic, Ion Cristoiu pe numele lui.
Ei bine, avem o explicație atât pentru eșecurile nenumărate ale lui Vântu atunci când a investit în presă, cât și pentru faptul că Ion Cristoiu nu a fost în stare să aibă suces decât cu un ziar care publica povești inventate, dintre care cea cu găina născătoare de pui vii e doar cea mai celebră: niciunul dintre ei nu se pricepe la presă!
Căci dacă a existat o dimensiune jurnalistică in demersul difuzării acelei casete la Realitatea, aceasta a fost singura: difuzarea imaginilor, prima dată, în timp ce Băsescu se afla în studio. Repet, acesta este singurul comportament care mai amintește de jurnalism. Ai imaginile, ai și subiectul, normal că le difuzezi pentru a-l putea întreba: "E adevărat sau nu?". Să aștepți plecarea lui Băsescu pentru a difuza caseta ar fi fost o măgărie, o impolitețe și o dovadă de lașitate, o porcărie.
Luați-vă de mână, pelticilor, și mergeți liniștiți la locurile voastre. Sunteți prea proști pentru secolul ăsta. De altfel, asta se vede în toate performanțele pe care le-ați avut în ultima vreme.
I am a Mac
De fapt nu sunt, dar, dacă aș fi, nu m-ar deranja prea tare să fiu înjurat de toți proștii.
Am lăsat să treacă euforia SEO a celor care i-au parazitat internetic moartea, fani sau hateri, ca să pot spune și eu ceva, în liniște.
Lucrez pe Mac-uri din 1991. De 20 de ani, cum ar veni. Nu știu dacă Jobs a fost un geniu, dar cred că a fost un vizionar și am certitudinea că a fost unul dintre cei mai onești oameni din industria IT. Dincolo de produsele hardware produse de Apple, singurele pe care le-au văzut și haterii care au refuzat să deschidă vreunul, Macurile înseamnă și altceva. Înseamnă un sistem de operare extrem de stabil și ocolit de viruși. Faptul că sistemele de operare Apple au fost, totdeauna, user friendly, inutitive și stabile, fără mii de buguri și fără update-uri majore imediat după lansare, este meritul programatorilor și se datorează lui Jobs, care n-a vrut niciodată să lanseze pe piață un produs imperfect. Faptul că nu există viruși este meritul comunității de utilizatori, care n-au văzut rostul de a răpi plăcerea sau munca celorlați cu niște căcaturi acre nici lor nu le aduc vreun câștig.
Folosind Mac-uri de 20 de ani, am câștigat foarte mult timp. Nu pun la socoteală orele de studiu care mi-ar fi fost necesare să învăț șmecherii care să mă ajute să fac un computer să funcționeze decent. Vorbesc doar de cele aproximativ 10 ore pe care le-aș fi pierdut lunar cu reinstalări de sisteme, devirusări, setări, resetări etc. 10 ore pe lună, 120 de an, 2.400 în 20 de ani. Datorită onestității lui Steve Jobs am câștigat, până acum, 100 de zile. 100 de zile în care să fac ce vreau eu, în loc să mă cert cu o unealtă pe care aș fi ajuns s-o urăsc.
Pentru cele 100 de zile pe care mi le-ai oferit până azi, îți mulțumesc, Steve Jobs, și îți rămân dator.
O recomandare
Am citit pe Blogary un text extrem de lucid al lui Mirel Axinte. Este vorba despre resursele necesare uui partid pentru a funcționa măcar în ziua de alegeri. Vi-l recomand. Poate așa vor înțelege și exaltații de ce este al naibii de greu să faci un partid care să aibă șanse în alegeri.
Noul Infantilism
După ce și-a lins rănile așa cum, pe vremuri, lingea... (Nope, stai așa, că ăsta era vertical, nu lingea nimic, poate mai leorpăia de prin paharele șefului). Reluăm: după ce și-a lins rănile, Sebi Lăzăroiu, Naratorul, s-a apucat să-i scrie lui Mihail Neamțu, arhanghelul Noii Republici, spuându-i că asta este Albă ca Zăpada.
Ei bine, vă fac o dezvăluire în premieră: știam. Știam pentru că părinții Noii Republici au transmis aceste mesaj tuturor inițiaților.
Și acum, serios: cât de infantil să fii ca să scremi un decalog penibil doar ca să-ți iasă acrostihul?