Avantajele și dezavantajele pseudonimelor jucăușe

Ioan T. Morar este cel care a introdus, la Academia Cațavencu, pseudonimele jucăușe care, în timp, au devenit inclusiv subiect de lucrări de diplomă. La vremea aceea eram puțini în redacție și era ușor deranjant să vezi aceeași semnătură de mai multe ori într-un singur număr. În plus, Biju mai lucra atunci, dacă-mi amintesc bine, și la ceva publicație mai serioasă, iar asocierea numelui lui cu texte mai glumețe nu ar fi cadrat în ochii unora dintre colegii intelectuali ai anilor ’91-’92. În timp, semnăturile jucăușe au devenit o marcă a ziarului, iar pentru unii un soi de test. Sunt câțiva dintre cei care au lucrat la Academia Cațavencu ani de zile fără să reușească să dea niciodată o semnătură ca lumea. Dar nu despre asta e vorba aici.

În 20 de ani, contribuția lui Biju la publicațiile numite Cațavencu, Cațavencu Internațional și Academia Cațavencu n-a fost deloc una minoră. Chiar numele Academia Cațavencu este creația lui. Multe dintre capetele de pagină, nenumărate jocuri de cuvinte intrate în folclor și multe glume care apoi au fost preluate ca bancuri îi aparțin. Pentru că nu le-a semnat, mulți p…frici care n-au nici măcar a mia parte din talentul umoristic al lui Biju îl decretează azi „unul dintre cei mai puțin talentați” oameni care au lucrat vreodată la AC. Venind de la Victor Ciutacu, un încruntat de serviciu care nu poate face masele să râdă nici dacă ar gâdila fiecare individ dintr-o mulțime, chestia pare un compliment. Venind de la oameni pe care Biju i-a adus de mânuță pe ușa Academiei Cațavencu, dup ce le-a identificat talentul în încercări timide sosite la poșta redacției, e o mârlănie fără seamăn. Ăsta este dezavantajul folosirii pseudonimelor jucăușe în Academia Cațavencu. Lumea nu știe cu adevărat ce ai scris.

Pe de altă parte, însă, există un mare avantaj al folosirii pseudonimelor jucăușe: lumea nu știe cu adevărat ce ai scris! Oricât de prost ar fi fost textul, oricât de falsă sau servită informația, oricât de în pasă proastă erai, un pseudonim bine plasat te scăpa de dureri de cap. Chiar și atunci când pseudonimul nu este jucăuș, ci e ceva de genul „Biroul” sau „Departamentul” de investigații. Comoditatea, obișnuința, teama sau dorința de a se ascunde uneori i-a făcut pe unii să nu semneze decât foarte rar cu numele lor. Și-au dat seama de eroare abia atunci când au plecat, realizând că sunt doar o parte anonimă a unui autor colectiv. Eroare care este din ce în ce mai greu de corectat, pentru că expunerea mediatică de care pot avea parte azi este mult mai mică.

Mai există o categorie, cea a oamenilor care încearcă să-și asume mai multe merite decât au avut, profitând de acealeași pseudonime jucăușe, deseori colective, și de faptul că lumea a dat prea puțină atenție casetei redacționale. Unul dintre aceștia este un anume Prisăcariu. Nu-l cunosc, fiindcă nu mai eram la AC când a venit el, iar când am revenit el plecase să fie șefuleț în altă parte. Omul, însă, este foarte preocupat de fostul lui loc de muncă și de foștii lui colegi sau superiori (mulți îi sunt superiori și azi, la orice oră, chiar dacă nu în vreo ierarhie redacțională). Dacă stai să-l asculți cum vorbește despre spiritul Cațavencu și marile lucruri pe care le-a făcut el acolo, îți vine să crezi că revista n-ar fi existat niciodată fără el. Asta deși, atunci când a venit la AC revista vindea 42.000 de exemplare săptămânal, iar atunci când a plecat doar 25.000. Dacă el consideră că a avut o contribuție extrem de importantă la creșterea tirajului și a prestigiului revistei, cifrele spun că, de fapt, această creștere este un mare -17.000 de exemplare. Evident, nu e vina lui. Dar dacă tot e să vorbim de realizări, atunci să vorbim și de eșecuri. Și să vorbim și de minciuni. Căci în profilul de Linkedin al personajului scrie că a fost „Deputy editor in chief” la Academia Catavencu din iulie 2006 până în martie 2010. Faptul că a fost redactor-șef adjunct doar din 2008 nu este decât o minciună mică într-un CV, dar miniciunile mici fac caracterele puternice.

Și de final, spuneți-mi rapid ceva din Academia Cațavencu, ceva care v-a făcut să râdeți în ultimii 20 de ani. Sunt șanse de, să zicem, 8-10%, ca, dacă nu este o caricatură de-a lui Octav Mardale, să fie o glumă bună făcută de Biju. Sunt șanse de 100% să nu fie una dintre zicerile umoristice ale lui cum îl cheamă.

18 comentarii

  1. Cand iti dadusera viteza talentatii tai colegi, ai ajuns pe la Saptamana Financiara si incercai o colaborare de completare a veniturilor la Jurnalul National, parca nu eram atat de lipsit de umor ca astazi. Chestie de caracter :)

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Victore, pentru acuratețea informației, de la AC am plecat eu, fără să mi se dea viteză, din 2001, cu mult înainte să vorbesc cu tine dacă aș avea loc de scris la Jurnalul Național. La Săptămâna Financiară scriu și azi, după cum bine cred că știi, în ciuda situației pe care, de asemeni, probabil că o cunoști.
    Și pe bune, acum, am zis eu că ai umor? :)

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Vasile Jerca

    Domnule,
    Biju nu scrie numai glume. Articolele sale sint nu numai de bun simt, ci scrise si intr-un limbaj academic, foarte deosebit de al multora din redactia AC care trag tare sa transforme ziarul in ceva de stilul Vacanta Mare, sau manele.
    Biju si Mardale sint cei care ma fac sa continui abonamentul la AC.
    Daca aveti puterea, faceti in asa fel incit abjectiile (de cele mai multe ori) gratuite, si limbajul de autobaza sa dispara din ziar.
    Initial AC se adresa unui anume public, cu IQ peste si mutl peste medie, inteleg, tre’ sa vindeti, dar nu coboriti stacheta la nivelul Libertatii sau a tabloidelor.
    Bafta!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Nu, dar nu te deranja atat de tare lipsa mea de umor :)

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  5. Nu ma deranjează nici acum, doar că epitetele pe care le folosești pentru a-l descrie pe Biju sunt cel puțin exagerate, mai ales la partea cu agramatismul și așa mai departe. Oricum, nu cred că jobul tău e să faci oamenii să râdă/zâmbească :)

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Ma uimesc astia care mentioneaza de caracterul de bun simt, academic , fin si elevat al lui Mardale. 90% din pulile din ziar sunt creatia lui. Si iti trebuie un IQ de 170 minim sa intelegi glumele cu pula.

    Nu ma intelegeti gresit. Imi plac glumele cu pula, dar sa o arzi elitist si sa spui ca glumele cu pula sunt de mare rafinament trebuie sa fii cam imbecil si cu IQ-ul mult sub medie.

    Pacat si de Tetelu, nu? Alte glume culte si acolo.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  7. pah, fii atent, ciutacu o sa treaca pe langa tine cu capul in pamant si apoi o sa te injure in direct. sau, o sa puna un argat sa iti faca o poza pe care o sa i-o furnizeze lui badea, sa te faca celebru. curaj si caracter, ce sa mai…

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  8. Domnule Jerca, probabil că nu ați mai citit de multă vreme Academia Cațavencu. Am mai văzut comentarii de-ale domniei voastre și pe site-ul AC și îi tot dați înainte cu limbajul suburban, cu Tetelu și cu alte bazaconii. Când vă referiți la umor de autobază și la abjecții, îmi vine să cred că ați început să citiți Kamikaze și vă schimbă cineva coperțile ziarului.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  9. Zoso, nu cred, mă, că face Victor din astea. Iar poze de ce mi-ar face? Să mi le dea la schimb cu alea din arhiva personală?

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  10. Domnule,
    Stiu ce citesc.
    Sa-ti dau o mostra rapida:
    In unul din recentele numere, Doru Buscu scrie despre vizita in Noua Zeelanda, la mina aceea de aur.
    Si, in articol scrie ceva de genul „am luat-o in gura”, vorbind despre cianura.
    Daca matale nu crezi ca expresia asta nu e de autobaza, cred ca ar trebui sa-ti revizuiesti standardele de limbaj.
    Lasind la o parte faptul ca expresia e si gratuita in context, tin sa spun oricui nu stie deja ca cianura omoara daca „o iei in gura”.
    Colegul matale a baut apa din lacul unde reziduuri de la mina (corect procesate) sint deversate. Deci el „a luat in gura” doar niste apa suficient de pura sa nu fie otravitoare.
    O dovada de oarece prostie, de care Buscu nu ar trebui sa fie mindru.

    Tot mai crezi ca am citit Kamikaze???

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  11. RespectOs, imi permit sa intervin. Domnul Jurca, are dreptate domnul Pah. Daca dvs vi se pare ca ce ati citat dumneavoastra e umor de autobaza, va inselati. Umor de autobaza chiar puteti gasi in Kamikaze. Eu, de exemplu, ca un fin intelectual ce ma aflu, apreciez acest tip de umor, dar stiti cum e cu discutatul gusturilor… La Catavencu, mai nou, nu puteti gasi nici umor, nici cine stie ce autobaza.

    Parerea mea, hic.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  12. Mantzy, când iei un amărât de joc de cuvinte de pe blogul ăsta și îl transformi în mega-glumă de coperte în revista ta, atunci o lași mai moale cu cine cât de mult umor are. Oricum, după aceste comentarii nu vei mai putea folosi nici măcar scuza cu „nu citesc blogul lu’ ăla”.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  13. Era, intr-adevar, un joc de cuvinte la indemana.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  14. I.T Morar este cel mai bun imitator al lui Ceausescu !

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  15. …mama natura, tatal alcoolic?
    …”despre minusculul stat african Swaziland se prea poate ca nici macar locuitorii lui sa nu fi auzit”?
    Si mai sunt, dar ar trebui sa pun aici in comentariu o tona de cuvinte, care, nu-i asa, este mai grea decat o tona de fier sau una de lână.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  16. Groparu, citatele fiind din?
    LE. Adică primul e atât de vechi, încat, deși este amintit drept zisă „a cațavencilor”, parcă e din folclor de când pârjolea Deceneu viile.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  17. Era o vreme, in studentie, cand nu aveam mamaliga in ceaun si nici pita pe masa (de-abia faceam si noi rost de o felie pe care ungeam zaţul de la cafea, la mic dejun), dar nu ratam Catza’ si Capitalul, miercuri de miercuri.
    Al doilea e dintr-un articol, pare-mi-se, legat de ceremonia aia din Swaziland, când 40.000 de fecioare defilează topless în faţa regelui lor, lucky inglorious basterd. Sau aşa ţin eu minte, că informaţia asta e rezidentă în lobul ăla din creier care se ocupă cu chefurile, si s-o mai atrofiat şi el.
    „Cămăşile negre la guler” este alta expresie care a făcut carieră în gaşca mea. Şi mai sunt, da’ – again – tona aia de material e cam grea…

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.