Buricele pământului se implică din an în Paști. Și cred că contează

cersetor1

„Cadrul se deschide pe o plăcuță montată pe un perete: „Centrul de plasament nr. 734 București”. Zoom out. Cadrul se lărgește și vedem o clădire veche, renovată, cu scări impozante, gamuri mari etc. Ninge cu fulgi mari. Atmosferă luminoasă.

Cadrul rămâne fixat pe intrare și scări. Încep să apară mașini luxoase, una după alta, care trag la scară. Șoferi îmbrăcați în costum coboară și deschid ușa din spate unor doamne extrem de elegant îmbrăcate, cu paltoane scumpe sau haine de blană. Doamnele coboară, urcă scările, în timp ce șoferii scot din portbagaj pachete mai mari și mai mici, frumos ambalate, cu funde colorate.

Unghi subiectiv. Doamnele intră în clădire. Trec printr-un hol larg, pardosit cu granit, și intră într-o sală de festivități, plină cu copii de diverse vârste, aliniați pe două rânduri în apropierea unui brad de Crăciun.

Cadrul se lărgește. Doamnele sunt strânse în sală, în fața copiilor. Au la picioare pachetele aduse șoferi. Copiii cântă niște câtecele de sezon, spun poezii etc. Doamnele aplaudă zâmbind larg și strigând „Bravo, bravo!”. 

Copiii termină de cântat și vin disciplinați lângă doamnele elegante care încep să împartă cadourile: jucării de pluș supradimensionate, mașinuțe, păpuși… Copiii iau jucăriile, mulțumesc și se îndepărtează. În timp ce cei mici se joacă în liniște într-un colț, sub privirile supraveghetoarelor, doamnele plăvrăgesc la un pahar de șampanie. Începe să se întunece, doamnelor le sună telefoanele, încep să se uite impacientate la ceasuri. Încet-încet doamnele pleacă, urcându-se în mașinile luxoase care le-au adus. Copiii sunt luați de supraveghetoare și duși în dormitor. Cei mici se îmbracă în pijamale și se bagă în pătuțuri. Se stinge lumina. Camera coboară pe pătuțul unui băiețel de 6-7 ani. Lângă pat, părăsită, o mașinuță nou-nouță, strălucitoare. Băiețelul este acoperit cu pătura până peste cap, dar is e vede fața. Strânge le piept o jucărie veche, cam jerpelită. Plânge. Cut.

Pack-shot. Super & VO: Căutăm părinți cu normă întreagă. Casa de copii nu e acasă!”

Am scris acest spot în 2003, pentru campania „Casa de copii nu e acasă!”. Ideea era să atragem oamenii spre adopții sau spre foster-parenting. Spotul n-a fost făcut, fiind preferată altă variantă. Dar ideea mea este aceeași: caritatea din ani în Paști suge major.

La fel este și cu civismul de ziua a șaptea, și cu implicarea ocazională după care te bați cu pumnii în piept cât de tare ești tu că ai ieșit în stradă, că ai urlat, că ai dat cu petul în asfalt.

Civismul, caritatea, implicarea sunt chestii de zi cu zi. Societate civilă nu înseamnă să accesezi fonduri de 2 milioane de euro pentru a învăța 56 de oameni meseria de chelner sau hair-stylist. Societate civilă nu înseamnă să primești constant finanțări pentru a scrie niște rapoarte fără să ieși din casă și fără să iei contact cu realitatea.

Civismul și implicarea se manifestă în fiecare moment. Dacă treci pe lângă unul care aruncă o cutie de bere pe stradă și nu-i spui nimic, dar te implici în strângerea de fonduri pentru renovarea nu știu cărei opere de artă, ești un ipocrit. Dacă pe strada ta se întâmplă un abuz al primăriei iar tu nu suni ca să ceri lămuriri, nu faci plângere, nu ceri socoteală, dar îl susții pe Nicușor Dan pentru că el se bate cu autoritățile, ești un ipocrit.

Dacă pretinzi că vrei să ajuți, dar tot ce faci este să donezi de Crăciun niște jucării și de Paști niște hăinuțe, ești un ipocrit.

Dacă te lupți pentru schimbare, declarativ, dar tot ce faci e să postezi ciclotimic niște statusuri în care-ți încurajezi favoritul și altele în care-i înjuri pe proștii și corupții ăilalți, ești un ipocrit.

Dacă susții că vrei neapărat să votezi, dar nu te interesezi din timp unde o poți face și te așezi la o coadă în drum spre pub, ești un ipocrit.

Dacă spui că legile trebuie schimbate, dar nu faci decât să publici un text pe blog sau un status pe FB, fără să te preocupe participarea la o inițiativă cetățenească prin care chiar să ajuți al ajungerea în parlament a unui proiect de lege, ești un ipocrit.

Dacă te bați cu pumnii în piept că tu eșt informat și nu poți fi manipulat, dar ieși în stradă pentru că ai citit pe Facebook că un om a fost ucis la Pungești de jandarmi, ești nu doar ipocrit, ci și prost.

Gândește singur, informează-te, fă ceva mereu, dacă îți pasă cu adevărat. Dacă nu, dacă te bagi și tu într-o chestie din când în când ca să nu râdă prietenii de tine lângă automatul de cafea, măcar ai bunul-simț și nu da lecții. Că nu ești în măsură.

 

Sursa foto: aici.

13 comentarii

  1. Martea neagra, martea rabufnirii noastre, martea dezmeticirii noastre… Nu stiu ce-o fi trecut azi peste Romania dar unora le-a priit. As fi vrut sa dau ‘share’ sa ma pot bucura alaturi de idiotii mei dragi de ‘un lucru bine facut’ ( :-p ) dar va manifestati anti-status asa ca nu-mi ramane decat sa fluier a paguba, in timp ce placida jumatatea mea moroana urmareste reclame la tv, in pauza meciului ce-i drept.

    Răspunde

    Thumb up 1 Thumb down 1

  2. Minimalizati si ocarati exteriorizarea via status pe retea de socializare, unii atat pot.
    Un articol foarte bun, memorabil, n-am intentionat sa critic ,nu e nevoie sa zgariati :-)

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Pai nu-i nimic de inteles, sunt o ipocrita … uneori…in general sunt proasta … declarata :-))

    Răspunde

    Thumb up 2 Thumb down 0

  4. de boala mai scapi, de restul … numa’ popa , Gabi draga

    Răspunde

    Thumb up 1 Thumb down 0

  5. Foarte bun articolul.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 1

  6. Decat sa sa incepem acum sa avem spirit civic, mai bine sa nu mai incercam deloc, decat in al 12lea ceas mai bine niciodata! hipsteri, votanti de duminica! pai pe vremea noastra oamenii stateau in poiana si se informau inainte si discutam aceste chestiuni, pai…

    Răspunde

    Thumb up 1 Thumb down 0

  7. Articol contondent de corect. Io vad treaba asta prin puterea exemplului. Adică tot ipocrit sunt. Bine, nu chiar asa de contondent

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 1

  8. De cand il am pe Andrei, imagini cu copii care sufera ma termina.
    Ma afectau si inainte, dar acum nu pot sa nu mi-l inchipui pe el in acea ipostaza nefericita si…
    Stii, cateodata iti vine sa..nu stiu…sa incerci sa-l feresti de toate, dar nu poti sa traiesti tu in locul lui, va fi ranit, va face erori in viata…tot ce poti sa faci e sa speri ca nu va fi ranit prea rau si ca l-ai invatat bine sa se apere de tot ce-i rau.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  9. Aceste doamne sunt sotiile politicienilor, carora le place sa fie vazute atunci cind vine presa. Ia sa nu le mai faca presa lobi ca nu le mai vezi pe acolo nici 20%!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.