Cât mai contează Academia Cațavencu?

În plină eră a publicațiilor ce mor în print și se duc pe veșnicele plaiuri ale online-ului pare absurd să mai discuți despre influența unei reviste săptămânale de satiră politică. Totuși, putem vorbi puțin despre Academia Cațavencu? Foarte puțin.

Poți observa cât de mult contează, încă, această revistă (sărim peste tiraj- printre cele mai mari din presă,poate cel mai mare fără insert, audiență și alte astfel de nimicuri) punând cap la cap următoarele informații:

– DNA-ul anchetează redactorii revistei pentru că sunt plătiți (și) pe drepturi de autor, deși ei chiar sunt autorii textelor pe care le publică;
– totă presa (aici e normal, pentru că revista n-a iertat pe nimeni, din ’90 încoace) a preluat pe nemestecate informații incomplete despre faliment;
– există o revistă cu aproximativ 20 de angajați, în curul cărora s-au băgat cam 500.000 de euro în ultimul an, care n-au alt scop în viață decât să scrie despre Academia Cațavencu, redactorii ei și cam ce cred ei că se mai întâmplă prin redacție.

Nu mai vorbesc despre blogurile (de dreapta, de stânga, de pomană) care dedică Academiei Cațavencu unul din trei texte.

În condițiile astea, aș spune că revista contează. Ba chiar contează al naibii de tare dacă se cheltuie atâtea resurse și timp pentru a-i cânta, prematur, prohodul.

7 comentarii

  1. Eu am dat un Like pe FB la Academia Catavencu. Pana acum 1 luna poate si mai putin primeam pe wall linkuri catre articolele care apareau pe site-ul AC. Mare parte din ele erau articolele care apareau si in editia printata si de obicei asaltul linkurilor dura 1-2 zile cand aparea ziarul. Acum de vreo saptamana sunt asaltat de linkuri catre editoriale,bloguri.Nu ar fi nimic insa editorialele sunt ale acelorasi oameni si cate 2 pe zi, ba chiar apar linkuri catre bloguri personale sau platforme…deja AC a inceput sa devina un fel de platforma Vox Publica sau ceva asemanator. Cred ca in ritmul asta nu o mai duceti mult…sincer.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Din fericire pentru ea, Academia Cațavencu nu este o revistă dezvoltată pe baza Facebook. Site-ul nu este unul deosebit, încă, dar asta nu înseamnă că ceea ce vezi pe facebook este varianta completă a revistei.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Asa o fi insa pe net vreau sa citesc AC(aveti suficiente reclame sa traiti din ele)…nu mai cumpar ziare de mult. In era internetului taiem copacii degeaba.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Daca ai avea o cât de mică idee despre piața publicității online, ai înțelege că site-ul nu este rentabil, acum, de capul lui. Spune ce vrei să citești exact, strangem mai multe date și facem un abonament personalizat, fără reclamă. (Nu, nu facem asta acum, dar cine știe?)

      Răspunde

      Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Daca citesti genul de articole publicate de dandarie-jigarie(Dan Darie),cred ca va taiati singuri craca de sub picioare.Opinie personala.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  5. Cat timp revista nu a fost asociata cu Vantu, am respectat-o. Cititorii vechi stiu bine ce a reprezentat PAH in epoca veche a AC. In guvernarea Nastase, BBC Romanian si AC mi-au tinut spiritul liber. Fara ele as fi luat-o razna, vorbesc foarte serios.

    Apoi a urmat momentul Realitatea-Catavencu si, mai tarziu, porcaiala care s-a terminat cu scindarea redactiei. Cred ca cel mai bine ar fi ca revista sa isi dea obstescul sfarsit. De fapt, acest sfarsit era, in opinia mea, necesar acum cativa ani.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  6. Bună seara…

    Din fericire (încă mai sper) am dat la Jurnalistică după ce am devenit un abonat fidel al A.C. (era prin ’97, parcă, era Constantinescu președinte, era o deschidere cu el venind din China…)… oricum, eram în liceu și îmi cumpăram număr de număr A.C., am devenit abonat, am trimis scrisori, am decis că e musai să devin jurnalist după ce mi-a apărut un text de câteva zeci de semne la concursul ”Tineret, mânia țării!”…

    și am devenit, sper… nu am mai apucat să scriu la A.C., după cum îmi propusesem. între timp, alături de câțiva colegi ne-am făcut propriul ziar, l-am vândut, am luat țeapă, ne-am făcut alt ziar… am renunțat la abonamentul A.C. prin 2001, am renunțat să îl mai cumpăr regulat de prin 2004, când începeam să înțeleg cum se face presă și când am descoperit ”dume” – ca să nu zic informații date după ureche – și în A.C. … un mit mi se demolase, imaginea idilică a dumneavoastră, a lui Morar chiar, a unui Ivanciuc se năruia pe articol ”eronat” pe care îl descopeream… folosesc ghilimelele, deoarece între timp am început să înțeleg că există mai multe feluri de greșeli în presă – alea de care sunt dezamăgit sunt cele mai neplăcute pentru că ascund interese….

    ideea e că în cei aproape 10 ani de presă pe care i-am strâns de când (datorită și dumneavoastră) am devenit jurnalist, am început să vă privesc tot mai mult ca pe niște colegi (oricât ați desconsidera presa locală, cam aceleași convulsii și beteșuguri și amăgitoare bucurii le trăiește precum și cea centrală, uneori chiar mai sănătos cred)… am îndrăznit să vă cobor de pe piedestal, cu alte cuvinte…

    în 10 ani am crescut și eu nițel mai mare, dar și A.C. a scăpărat câteva trepte… deh, se întâmplă și la case mai mari… apoi povestea cu SOV… am trecut și eu cu ai mei colegi printr-o identică experiență, portocalie în cazul nostru, ne-a trebuit vreun an să ne revenim… tot ca detaliu amintit și asta….

    lungi și derapante fraze pentru o idee scurtă pe care vroiam să o spun: oricât de mult ar fi decăzut A.C., nu merită să dispară (la un moment dat, în singurul an în care am frecventat facultatea aceea ce s-a dovedit mai mult de balet, aproape că m-am certat cu profii de ce nu e revista un instrument de studiu… iar o iau pe plaiuri lăturalnice)…

    oricât de vașnici sunt cei de la kamikaze, e urât să scuipi acolo unde ai lins un salariu, o școală de presă, o atmosferă faină și multe alea (bănuiesc)… e urât să o faci public, chiar dacă visceral ai toată ura față de niște ”babalâci” ai presei…

    din păcate, toată povestea asta nu are cum să nu afecteze negativ A.C. – aici mă refer la la ăia puțini cumpărători de publicitate care mai dau banul pe tiraj, brand awerness și alte englezisme de-ale lor… tot din păcate, și pe cei de la Kamikaze îi va afecta – nu îți crești rate cardul dansând pe rana unei alte publicații.

    vă rog io, la final, nu vă mai războiți în public… lăsați-i pe cei de la Kamikaze să urle, dacă atât înțeleg să facă… oricum presa e tot mai rară, e mult prea păcat să se atace și intern (chiar dacă asta se va mai întâmpla, să sperăm și să încercăm, cel puțin)…

    după 10 ani de presă locală, cel puțin o certitudine am: totul, dar chiar totul, mai devreme sau mai târziu trebuie achitat…

    io vă doresc spor și putere…

    (scuze pentru comentariul lung și dezlânat)

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.