Povestea începuturilor Tabu
Tabu este, încă, o revistă glossy cu priză la un anumit public de gen. N-a fost niciodată o revistă proastă, iar, dacă agreezi genul feminist agresiv, putea chiar să ți se pară o deschzătoare de drumuri în materie, cel puțin pe piața românească.
Puțini, însă, pot sau vor să-și amintească începuturile acestei reviste. Se făcea că, la un momentdat, unei echipe de juniori (la acea vreme) de la Academia Cațavencu li s-a dat drept temă de lucru încercarea de restructurare conceptuală a revistei. După aproximativ două luni de muncă (poate mai mult, poate mai puțin) Dragoș Mușat, Marius Borțea și ceilalți care mai făceau parte din echipă au venit cu un proiect. Dar nu era proiectul unei noi "Academia Cațavencu", ci proiectul unei reviste glossy destinată femeilor. Un soi de Cademia Cațavencu cu public exclusiv feminin. Titlul propus era "Lupeasca". Proiectul, mockup-ul și prezentarea au rămas la câțiva factori de decizie care l-au luat la puricat. După ceva vreme a apărut parteneriatul cu Media Pro concretizat în revista "Tabu", condusă de Alice Năstase și Simona Catrina. Chiar dacă în revistă se găseau multe dintre ideile echipei care gândise "Lupeasca", băieților nu li s-a spus nici mulțumesc. Mai mult, atunci când au încercat, timid, să ceară recunoaștere, li s-a spus că sunt niște nepricepuți care habar n-au cum se face o revistă. Așa, în linii mari, a apărut o revistă foarte trendy, dar pentru care nimeni nu s-ar zbate să dea o mană de ajutor pentru a o salva de la faliment. Păcat. "Lupeasca", măcar, ar fi fost un titlu îndrăzneț.
Noaptea premierelor lungi
Joi seară am fost, prima dată, la Web Club. Într-o companie mai mult decât selectă. Sper că nu am dezamăgit pe nimeni, după cum, sper, nu am dat toate răspunsurile pe care le aștepta lumea.
Ca orice eveniment marca Manafu care se respectă, ediția aceasta a Web Club a avut parte de premierele ei. Dat fiind că eram foarte emoționat și nu am reținut chiar tot, am să le enumăr doar pe cele legate de Happy Fish:
- a fost anunțat parteneriatul dintre noi și Trilulilu. Detaliile sunt pe drum.
- a fost anunțat noul site Happy Fish, care este incă în teste până pe 21 septembrie. Așteptăm reacții după ce vedeți asta.
- a fost enunțat faptul că am fost, suntem și vom fi dispuși să muncim pentru banii care ni se vor plăti în calitatea noastra de boutique de creație.
- Dragoș Stanca a părut să accepte ideea că, peste 4 ani, F5 va fi o divizie a grupului Happy Realitatea Fish. (încă mai lucrăm la nume...)
Iar surprizele nu se opresc aici, căci sunt premiere pe care n-am apucat să le comunic acolo:
a) Cetin Ametcea este noul CBO al Happy Fish;
b) În sală a fost prezent și acționarul majoritar al Happy Fish, Tudor Marin;
c.) Dragoș Stanca a râs la glumele pe care le-am făcut.
Ce altceva aș mai putea spune, cu excepția faptului că a fost mișto? Că Happy fish pare a fi pe un trend ascendent? Asta, sunt sigur, știați deja.
Castiguri in new si old media
Vorbeam recent cu un prieten specialist în presă clasică. La un momentdat mă întreabă. vizibil preocupat:
- Băi, auzi, cam cât câștigă ăștia cu blogurile pe un articol plătit?
- Ăăă, păi în funcție de traficul fiecăruia. Pot ajunge și la 200 de Euro, da' o medie de rate card pentru primii 15 ar fi undeva pe la 100.
- Aham. Și cam cât scriu ăștia pe zi?
- Unii scriu și cinci-șase articole.
- Wow, frate! Deci ăștia câștigă 5-600 de Euro pe zi...
Mă uit la el cu ochii umezi și-l întreb:
- Știi câte pagini are Cotidianul?
- 16, 24, nu mai știu.
- Hai să zicem 16. La un rate card de 3-4.000 de euro pe pagina (orientativ), fă și tu o socoteală.
Numără ăsta pe degetele de la toate mâinile, mai sună niște prieteni și-și dă seama:
- Băăăi, între 48.000 și 64.000 de euro pe zi. Belea. Da' atunci de ce-i în pierdere? Stai, nu-mi zi. Așa salarii mari aveau ăia acolo?
Am mai vrut să-i spun și că OTV-ul ia 300 de euro pe 30 de secunde si emite de 2.280 2.880 de ori câte 30 de secunde pe zi, da' mi-am dat seama că-l bag rău de tot în ceață și că cititorii rubricii lui de analiză media or să râdă de el și cu curu', așa că i-am dat numărul de telefon al unui mogul, ca să demaște ipocrizia asta cu criza în presă, când el tocmai aflase clar câți bani se câștigă cu adevărat.