Computerul pentru bugetari
Am avut recent o dispută, prin intermediari, cu un șef de sindicat bugetar 100%. Omul se plângea directorului cotidianului Obiectiv din Tulcea că m-am luat aiurea de bugetari într-un articol și că ei, de fapt, știu să folosească computerele. Totuși, pentru a nu mai exista discuții pe viitor, propun o listă de publicații și softuri pe care bugetarii ar trebui neapărat să le cunoască pentru a avea o șansă în mediul privat, atunci când vor fi concediați.
Publicații:
- "The mistery of power on" - Sebastian Vlădescu, Editura MInisterului de Finanțe, 2010
- "Shut Down for Dummies" - autor colectiv, Teora, 1994
- "Messenger for advanced users" - Miron MItrea, Editura Parlamentului, 2007
- "IE 8. Reliable, reliable, reliable browser" - Bill Gates, Editura QFort, 2010
Software și altele:
- Solitaire professional for public service use
- MIne sweeper, IRS edition Gold
- Farmville pentru bugetari
- Să cunoaștem alegătorii prin HI5
etc
Lista este, evident, incompletă, așa că aștept sugestii de la domniile voastre. De asemeni, ar fi interesant dacă non-bugetari precum Cetin, Radu sau Alex ar lua asta ca pe o leapșă.
Pariu
Dincolo de faptul că Băsescu le-a stricat lansările pesediștilor care sperau să fie știrea zilei azi, anunțând că vom avea interceptori tereștri pe teritoriul României, mă încumet să fac un pariu: Mircea Geoană nu va prinde turul 2 al alegerilor interne din PSD. Cine se mai bagă?
Oricât de răbdătoare, orice femeie politică are o limită
Am citit că, enervată de bugetul pe 2010, Ana Birchall îl amenință cu tribunalul pe bietul Boc. Cel puțin așa spune realitatea.net.
Ce să spun, un demers interesant. Totuși, surprinzătoare doamna Birchall, care părea, cel puțin pe sursa youtube, un politician care înghite multe.
Să ne pișăm pe găina cu ouă de aur
În afara granițelor României se află câteva milioane de cetățeni români. Adică oameni care, dincolo de originile lor vădit românești, mai au și cetățenia română. Dintre aceștia, duminică au votat 147.600. Nici măcar 10%. Cred că nici măcar 5% sută. Au votat pentru că sunt cetățeni, iar constituția României prevede clar că cetățenii români au drept de vot dacă au 18 ani împliniți, nu sunt debili sau alienați mintal puși sub interdicție sau nu le-a fost interzis acest drept prin hotărâre judecătorească.
Victor Ciutacu a devenit, peste noapte, vârful de lance al ofensivei antidiasporene. Pentru că, spune el și spun cei ce sunt de acord cu el, este nedrept ca soarta țărișoarei să fie decisă de cei care nu halesc salam cu soia și nu duhnesc a bere la pet. De ce este greșită această abordare? Nu pentru că-i jignește pe căpșunari sau pe muncitorii din construcții, ci pentru că elimină din ecuație categoria expaților români.
Conform acestei gândiri, cei 1699 de romani care lucreaza in strainatate pentru Ministerul Afacerilor Externe nu ar avea voie sa voteze, pentru că nu trăiesc în țară. Românii care lucrează pe șantiere în Africa sau Orient n-ar avea voie să voteze. Comisarul european dat de România nu prea ar avea voie să voteze etc, etc. Coform acestei găndiri, de fapt, ar avea voie să voteze numai analfabeții de la sate și orașe care țin cu tabăra care-i place lui Victor. Cam asta e democrația în viziunea unor oameni care, uneori, pot chiar lăsa impresia inteligenței.
Matusalem nu mai votează
Am primit o leapșă de la Alex, legată de bătrânii care ne hotarăsc viitorul. Subiectul a fost lansat de Adverticus și dus mai departe de Tiberiu Lovin. Toți trei consideră că bunicii noștri ne pot nenoroci viitorul. La fel credea, pe 14 decembrie 2004, și Mircea Miheieș, în celebrul său "Matusalem votează". La fel credem toți, din 1990 încoace: bătrânii speriați de schimbări și reforme ne trag înapoi.
Eu nu mai cred asta. Eu nu mai cred că opțiunea electorală este, în 2009, o chestiune de etate. Cei care astăzi au 60 de ani, vârsta fesenismului feroce post revoluționar, aveau 40 de ani atunci când, cot la cot cu puștiul de 15 ani care eram, cântau cântece subversive și "profanau obscenități" în Piața Universității, în 1990. Bătrânii de azi nu sunt nici așa bătrâni și nici așa decrepiți și speriați precum erau bătrânii secolului trecut. Așadar, din punctul meu de vedere, vârsta alegătorilor nu este o sperietoare.
De speriat ar trebui să ne speriem de lipsa de cultură (inclusiv politică), de lipsa informației și de labilitatea pecuniară a unei mari părți a electoratului. Și de inconștiența crasă a pseudo-formatorilor de opinie. Oameni care, de 13 ani de zile clamează public faptul că românii nu mai sunt interesați de politică. Sub acest slogan se ascunde emascularea doctrinară a unui popor pe vremuri lucid și avid de informație. Dacă românii nu sunt interesați de politică, cum se face că opt milioane și jumătate de români au urmărit cu sufletul la gură confruntarea finală? Cum se face că actorii politici au depășit din nou în notorietate vedetele de carton? Cum se face că până și cele mai slinoase tabloide au început să dea subiecte cu politicieni? Nu este acesta un dos de labă în față și în plex dat propovăduitorilor prostirii generale? Cam este, domnilor Mihaiu, Cornățeanu, Bușcu, Patriciu, Halpert, Marin, Oancea, Ionete, Boncea, Sârbu și așa mai departe.
Dar să trecem peste asta și să revenim cât de cât la subiect. Nu de bătrâni avem a ne teme, căci sunt ai noștri și trebuie să ni-i asumăm, așa cum și ei și-au asumat greșalele noastre și ne-au lăsat, ba chiar și învățat, să avem propriile noastre opinii. De proștii noilor generații, însă,trebuie să fugim ca dracul de tămâie. De oameni ca Nicolae Bănicioiu, Victor Ponta sau Cosmin Gușă ar trebui să fugim. Nu departe, doar până după primul colț, de după care să le putem fute un dupac după ceafă și un șut în cur.
Leapșa merge mai departe la Bălașa și la Milu, dacă vor să se bage.