Ați uitat atât de repede…
Am văzut la Alex Mihăileanu o întrebare care m-a nedumerit. Am înțeles, apoi, că reprezintă o interpretare a unei interpretări a României Libere, bazată pe o analiză lingvistică și pe observația unei "bloggerițe atente". Este și ăsta un fel de a specula, n-am nimic împotrivă. Dar de aici și până la trădare de țară...
Pentru a vă mai împrospăta memoria, vă amintesc drumurile la Bruxelles și Strasbourg făcute de liderii opoziției din perioada '90-'96 și 2000-2004. Mai ales 2000-2004. România era în negocieri pentru aderarea la UE, în timp ce lucrurile nu mergeau foarte bine pe aici. Năstase era jupânul suprem, presa începea să moară, democrația o lua deja pe drumul descendent pe care se află și azi. Oamenii din opoziție încercau să-i convingă pe cei din UE, pe cei din PE si CE că România merită sancționată, avertizată etc. Adrian Năstase, Ion Iliescu și alții îi numeau pe cei din opoziție "trădători, vânzători de țară, opuși intereselor naționale". Ceea ce nu este permis opoziției de azi nu era permis nici opoziției de atunci.
Cât de repede ați uitat, prieteni, cât de repede ați uitat...
O recomandare
Am citit pe Blogary un text extrem de lucid al lui Mirel Axinte. Este vorba despre resursele necesare uui partid pentru a funcționa măcar în ziua de alegeri. Vi-l recomand. Poate așa vor înțelege și exaltații de ce este al naibii de greu să faci un partid care să aibă șanse în alegeri.
Fondurile europene sunt noul loto
Povestea lui Nelu Botiș n-ar trebui să se termine aici, cu o demisie rapidă și, cred ei, purificatoare. Pentru că povestea lui Botiș, a soției sale și a numeroșilor săi consilieri nu este doar despre nepotism, conflict de interese și nesimțire, ci este, mai ales, o poveste despre cum să ne batem joc de banii europeni.
Asociația Parteneriat Euroactiv, cea care locuiește în cas soției lui Botiș și unde aceasta este consilier, a primit fonduri europene în valoare totală de 1.898.388,71 lei. De la statul român, prin ministerul muncii, a mai primit 187.752,73 lei iar contribuția lor a fost de 44.749,69 lei, În total, 2.130.890,13 lei. O sumă măricică, aș putea spune, pentru un proiect care nu prea ar avea de ce să coste atât. Activitățile demarate din 19 noiembrie 2010 și desfășurate până pe 13 aprilie 2011 în cadrul proiectul sunt niște frecții majore: lansarea proiectului, campanie de informare în județ, înscrierea a 105 persoane la niște cursuri de recalificare ca sudori și motostivuitoriști, campanie de informare în județ și împărțirea de pliante la un târg de job-uri. Găsiți desfășurătorul aici.
Ei bine, pentru frecțiile astea sunt plătiți 11 oameni, cel mai mic salariu din această echipă fiind de 2.500 de lei brut, iar cel mai mare de 9.200 de lei. Cele mai multe, 6, sunt plafonate la 8.400 de lei. În total, cheltuielile salariale pe acest proiect de aproximativ 500.000 de euro se ridică la 892.800 de lei anual. Adică aproximativ 218.000 de euro. Nu știu care este durata proiectului, dar dacă ajunge la un an, deja jumatat din banii dați de UE se duc pe salariile unor trântori, care au nobila calitate de "consilieri". Este enorm și este indecent. Pentru că ideea acestor programe nu este de a oferi șansă la salarii mair unui număr de 11 persoane, ci de a ajuta sute de alți oameni să învețe o meserie nouă și să-și găsească un loc de muncă. Deși, sunt convins, nu e ste atât de mare cererea de sudori și motostivuitoriști în județul Bistrița, încât să fie nevoie de 500.000 de euro pentru școlirea atâtor oameni în aceste meserii.
Dacă aplici pe bune la o finanțare europeană ai șanse mici să obții banii. de cele ami multe ori pentru că lipsește partea de co-finanțare. Dacă, însă, îți dai sema că îți vei scoate înzecit banii băgați la început, te scobești prin buzunare, suni un prieten și găsești suma necesara. Apoi, e ca și cum ai câștiga la Loto. Spargi banii cum te taie capul, pui niște salarii enorme și nu faci nimic. Totul e să dai o aparență de legalitate furtișagurilor. Știu nenumărate cazuri de proiecte europene care, după ce s-a terminat finanțarea, s-au dovedit a fi niște eșecuri. Site-uri de sute de mii de euro care nu funcționează și nu produc niciun leu, deși pentru asta fuseseră făcute. comunități care nu s-au ales cu nimic din alte sute de mii de lei cheltuite, chipurile pentru binele lor. Drumuri făcute cu niște costrui astronomice doar pentru că fodurile europene o permit și așa mai departe.
Am mai spus-o și o să o spun din nou: nu vă mai chinuiți la Loto. Jucați la fonduri europene. E mai sigur, iar reporturile fabuloase se strâng aproape în fiecare zi.
PS: Cristiana Sabău, de la timponline.ro,spune că repectivul contract durează 16 luni. În acest caz, costurile cu salariile vor fi de 1.184.000 lei. 55,56% din banii luați de la UE și ministerul muncii se duc pe salariile a 11 oameni. Restul pe seminarii, cursuri, pliante și afișe. Mie mi se pare bătaie de joc.
Unii nu învață deloc din greșelile trecutului
Adriean Videanu a anunțat că PDL a crescut în sondaje cu 8% în ultimele 8 săptămâni. Puțin probabil, dar...
Dar nu este imosibil ca PDL să se fi oprit temporar din cădere și să fi început să crească ușor. Nu am date, și nu pe date vreau să vrobesc. Așa, en passant, 8% în plus în ultimele opt săptămâni e o tâmpenie nesusținută de nimic.
Ce ar fi putut face PDL să mai câștige ceva? Păi sindromul vizitei la Vîntu. De două săptămâni opoziția și mai ales televiziunile de știri duc o deșănțată campanie pentru apărarea pensiilor militare. Calculul PSD-PNL-PC trebuie să fi fost foarte simplu: sărim în apărarea pensionarilor militari și câștigăm de partea noastră aproape 90.000 de familii. Deci nu-i ca vizita la Vîntu. că atunci au pierdut brusc sprijinul a 350.000 de familii. Așa e, nu e ca vizita la Vîntu, my bad. E mult mai rău.
Au câștigat 90.000 de familii ale militarilor pensionari. Dar, în același timp, au început să piardă familiile a milioane de pensionari civili. Milioane. Care au pensii mult mai mici, care au muncit 30-35 de ani, nu 20-25, care au ieșit la pensie în jurul vârstei de 60 de ani, nu în jurul vârstei de 40, care nu beneficiază de spitale speciale și nici n-au beneficiat vreodată etc, etc, etc.
Poate, la începutul campaniei o fi existat solidaritate în breasla pensionarilor. Dar pe măsură ce Andreea Crețulescu și Dana Grecu deveneau mai isterice și mai incontrolabile, pe măsură ce se afla că unii pensionari militari, de fapt, s-au ales cu pensiile mărite, pe măsură ce gușterii gușați din SCMDRR deveneau mai obraznici, pensionarii civili se scârbeau din ce în ce mai tare de demersurile opoziției, fie ea cea politică, fie cea civilă. Se prea poate ca PSD și PNL să fi pierdut mult cu această găselniță prpagandistică. Iar dacă PDL n-a crescut cu 8%, în mod cert, PSD și PNL tot au mișcat greșit, pierzând după modelul vizitei la Vîntu, făcând un calcul de imagine prost și o mișcare care, culmea, nici nu le-a adus nimic. Pentru că guvernul a hotărât să dea lejer înapoi, cât să nu se simtă militarii ageresați imediat. Iar ăștia, la câtă onoare au, vor uita că PSD și PNL și-au f...utut norocul pentru cauza lor și vor vota din nou cu PDL-ul care le-a lăsat pensiile nemeritate neatinse, ba chiar , pe alocuri, le-a mărit.
Perversul de pe Târgu’ Cotroceni
Ca să ne arate că și el urmărește fie filmulețele de succes de pe youtube cu alegătorii săi, fie emisiunea lui Bendeac, Traian Băsescu a spus într-o emisiune de la TVR, referindu-se la pozițiile Franței și Germaniei în cazul aderării noastre la spațiul Schengen, că "Ori suntem parteneri egali, ori nu!".
De golani ne știe o Europă întreagă, așadar nu se mai punea problema dacă "suntem golani ori nu mai suntem". Numai că, de data asta, deși Germania și Franța au chemat primele poliția, de apostat cu o bâtă noi i-am apostat. De dat de să-i julim, noi le-am dat, în nenumărate rânduri, deși știam că ei lucraseră la antebrațele alea. Perverse ca pe diverse Târguri tot noi le-am dat, de 4 ani (1461 de zile - 35.064 de ore) de cand suntem în UE, așa că n-avem de ce să ne plângem.
Și, totuși, e bine că președintele nu e rupt de popor, în cele mai tâmpite manifestări ale sale. Ale poporului, evident.