Dreapta, again
Aș fi putut s-o dau pe twitter, că nu-i lungă, dar...
Dreapta întinsă care nu spune o poveste nu primește post de consilier!
Amantele președinților noștri
Din 1974 încoace, de când a fost uns primul președinte al României, s-a bârfit din când în când despre amantele președinților.
Lui Nicolae Ceaușescu i s-a pus în cârcă o relație cu Gheorghe Georghiu Dej. Cum nu existau tabloide și paparazzi pe vremea aia, situația a rămas la nivel de bârfă, neexistând confirmări vizuale. Alte amante nu i s-au mai atribuit.
Lui Ion Iliescu i s-a bănuit o relație cu Corina Crețu. O prostie, căci Corina Crețu era îndrăgostită de omul politic Ion Iliescu, așa cum era și Rodica Beclean, de exemplu, omul în carne și oase fiind lăsat doamnei Nina. Nu sunt poze, înregistrări video sau audio.
A urmat al treila președinte, Emil Constantinescu. Pentru că și-a lansat candidatura la Ruginoasa, atât el cât și alții au crezut că se poate compara cu Alexandru Ioan Cuza. El se visa reformator, ceilalți vedea latura lui umană, iubitoare a sexului frumos. Vadim i-a inventat două amante: Rona Hartner și Luminița Neamț. Ba a mai scos și un fals jurnal al Ronei Hartner, în care, chipurile,a ceasta povestea cum emil Constantinescu storcea piersici pe ea și așa mai departe. Mișto fantezii avea tribunul. Luminița Neamț a fost altă poveste și cred că era fostă colegă de "Salon furioși" cu CVT. Asta povestea cu gurița ei că Emil Constantinescu era atât de gelos, încât a ordonat SPP-ului să-i iplanteze un cip în picior ca să o poată urmări. A treia presupusă amantă a lui Emil Constantinescu a fost Daniela Roșca, medic la SPP în perioada mandatului lui EC. Ea a povestit, în 2002, cum s-a iubit cu președintele prin case de protocol și cu relația a încetat în același timp cu mandatul lui Cuza II. Cel mai grețos moment a fost că dezvăluirile au avut loc în cadrul unei conferințe de presă la GDS, organizată de iubitul de pe atunci al doamnei, Stelian Tănase pe numele său (da, da, acel Stelian Tănase). Nu știu ce ură îl mâna pe ST în luptă, dar să stai și să ții lampa iubitei în acest moment de voyeurism temporal ar descalifica orice bărbat. Dar Stelian Tănase a continuat să meargă cu capul sus, neobservând râsetele copioase din jurul lui.
În fine, Traian Băsescu este cel de-al IV-lea președinte al României. Și lui i se pun în brațe presupuse amantlâcuri, cu mai toate femeile din PDL, de la Anca Boagiu la elena Udrea (în ordine alfabetică). Evident, tot bârfe, fără probe, fără poze, fără înregistrări etc.
Eu, sincer, nu cred că au avut sau au timp de povești amoroase. După ce supui un popor întreg la perversiuni cu strigături s-ar putea să nu mai găsești nici urmă de plăcere în copulații banale, rezervate plebei.
Noaptea îți trebuie un paznic bun
"Noaptea, dacă ești homar, păzește-ți cleștii, pentru că lumea se bate pe carapacea ta!"
Ei bine, pentru cei mai obișnuiți cu argoul dezvoltat în anii corectitudinii politice, citatul anterior ar putea suna ca un manifest amenințător al "Noii Drepte" la adresa unei anumite minorități sexuale. Te și miri că un post ca Discovery poate transmite mesaje atât de dure le adresa unei părți a comunității LGBT din România. OK, "noaptea, dacă ești homar/ sodomit/ gay etc" ești în pericol. Dar, oare, ce o fi însemnând, în acest mesaj cifrat, "cleștii"? Într-un fel "carapacea" e ceva mai ransparent. Da' cleștii? Ce-or fi cleștii?
Alți vecini care scapă de comuniști?
Alegerile de ieri din Republica Moldova și rezultatele parțiale, precum și unele exit-poll-uri, ne dau speranțe că încă o țară din imediata noastră vecinătate a scăpat, pentru o vreme măcar, de comuniști.
De 20 de ani se investesc fonduri și know-how acolo, sperându-se într-un astfel de rezultat. Acum, după multă vreme, el a venit. Să ne mulțumim cu atât, deocamdată, și să nu începem, după tipicul miniților înfierbântate care nu pot gândi la rece, să urlăm după unire pe la punctele de frontieră unde ar trebui, în curând, să se afle granița spațiului Schengen.
Ne despart tratate internaționale, afilieri și alianțe care ne spun că nici nu poate fi vorba de retrasare a granițelor, de reîntregire a marii familii românești etc, etc. O fi Basarabia pământ românesc, dar nu-l va ara nici Triță Făniță și nici Adrian Porumboiu nu va planta rapiță pe el. Dacă suntem lucizi, lăsăm lucrurile așa cum sunt și continuăm să investim acolo cu nostalgia trecutului și cu gândul la o graniță stabilă între noi și fosta URSS.
Basarabia e precum Casa Regală a României: ne bucurăm să știm că-i merge bine, dar n-o mai putem avea. Dacă ne interesează viitorul ei, măcar să facem tot posibilul să nu intre pe mâna unui alt Radu Duda.
Țara lui Andrzej
Andrzej Wajda este un mare regizor polonez în viață. Are 84 de ani și a avut mereu opinii ferme. Cum are și azi, când nu găsește de cuviință ca proaspăt răposatul președinte polonez să fie înmormântat la Cracovia, în castelul Wawel. E dreptul lui. E o opinie oarecum lucidă a unui om care, la 84 de ani, nu vrea să se lase copleșit de un doliu tragico-consumist. Cum, de asemeni, a fost dreptul compatriților săi să nu-l bage în seamă și să-și înmormânteze președintele așa cum au spus de la bun început. A fost dreptul lui să spună că această decizie pripită ar putea duce la cea mai gravă scindare a societății poloneze după 1989, cum a fost dreptul polonezilor să nu îi împlinească premoniția de cârcotaș bătrân.
În România, Monicăi Lovinescu i s-au organizat funeralii naționale, iar câteva voci au sărit să le conteste. Nici reacția lor n-a scindat societatea românească, dar a lăsat un gust amar, căci toți cei care au contestat funeraliile Monicăi Lovinescu erau legați, mai mult sau mai puțin, de unul dintre cei mai mari dușmani ai răposatei: Securitatea.
Cam asta este diferența dintre țara lui Andrzej și țara lui Andrei. Acolo se pot exprima păreri impopulare fără a-i bănui pe emitenți că au agende ascunse. Aici, până și unii dintre vectorii de imagine ai unor acțiuni de penitență corporatistă au ajuns unde au ajuns datorită legăturilor de rudenie cu foști colonei de securitate, implicați în asasinarea dizidentului Gheorghe Ursu.