Am debutat la Kamikaze!
Și nu oricum, ci pe prima pagină, cu glumă de titlu:
E drept, cam târziu, fiindcă gluma cu "scurtul antirachetă" o făcusem pe 28 februarie, dar mai bine mai târziu decât deloc. Asta e, să fie într-un ceas bun.
PS: Știu, o să mi se spună că e doar o coincidență, că oamenii de la Kamikaze nu citesc acest blog și așa mai departe. Probabil că este perfect adevărat, dar, în acest caz, și oamenii cu foarte mult umor din fosta redacție AC ar trebui să creadă că Morar și Buzdugan, pe care îi înjură atâta, nu le fură glumele pentru că pur și simplu nu le citesc revista/le.
Turcul necruțător din umbra lui Pit
Sună telefonul în redacția Obiectiv din Tulcea. La capătul îndepărtat al firului un nene de la asociația "Cactus", client mai vechi al pretenului Pit. Evident, cere cu Pit sau cu tipul celălalt care l-a reclamat la ziar. Îl preia Pit. Cactuisanul îi spune că n-a avut acceptul lui pentru a-i publica poza în ziar și nici pentru a scrie despre el că frizează escrocheria. Mă rog, lucruri obișuite pentru un cotidian. Neobișnuitul vine imediat, când, văzând că Pit nu-i dă satisfacție, omul de la Cactus îl cere la telefon pe Máin Ménu, celălalt impricinat. Pit îi explică răbdător că nu avem un coleg pe care să-l cheme Máin Ménu, dar individul nu și nu. Insistă. El vrea neapărat să îl muștruluiască și pe turcul ăla. "Nu lucrează, dom'le, niciun Ménu la noi!, Unde ați văzut numele ăsta?". "Pe internet. E acolo, nu mă puteți minți pe mine! Ori mi-l dați pe Máin Ménu la telefon, ori pe redactorul șef!".
Până la urmă s-a rezolvat: nu s-a putut. Dar noi am rămas cu o problemă: cine semnează cu pseudonime din astea ciudate? Într-un sfârșit l-am găsit. Omul scrie doar pentru ediția online un soi de editorial scurt, în fiecare ediție, în colțul din stânga sus. E bun și, în plus, nu este absolut deloc pretențios. Doamnelor și domnilor, prima poză oficială a lui Máin Ménu, ziaristul care a speriat Tulcea:
Cât de greu trece timpul pe încălzirea asta globală
Pe 6 ianuarie mă duc liniștit și extrem de relaxat să-mi fac un nou card la ING. Hârtii puține, solicitudine maximă, căldură în sediu, ce mai toate condițiile pentru o relație client-bancă plină de succes. Cu o privire plină de profesionalism, angajatul model al băncii îmi spune că în maxim 4 zile lucrătoare voi primi acasă codul PIN al noului meu card. L-am primit abia ieri, 7 februarie.
Pentru că nu pun la îndoială corectitudinea și promptitudinea unei bănci atât de mari, îmi dau seama că între 6 ianuarie și 7 februarie au trecut fix 4 (patru) zile lucrătoare. Ceea ce înseamnă că, deși am muncit o lună întreagă, voi fi plătit doar pentru 4 zile. Partea care mă consolează e că și ăia de la bancă vor fi plătiți la fel, nu?
Cum s-o mierlești pe trecerea de pietoni
Vineri seară mă îndreptam spre casă alături de Irinel, colegul meu, și de Gabi, avocatul frate cu ziariștii. Irinel, impetuos dar disciplinat, ne îndeamnă să traversăm strada. Evident, pe trecerea de pietoni. Ne asigurăm, cuminți, și pășim agale pe zebră. Un Smart simpatic încetinește și frânează cu vreo 6-7 metri înainte de trecrea de pietoni. Până să ajungem pe partea cealaltă a străzii, un imbecil ciufulit după ultimul răcnet metrosexualistic vine tare cu un Clio Symbol. Într-un târziu, prin aburii etnobotanici care-i umpleau mașina, vede Smart-ul. Frânează. se apropie de Smart. Încearcă să-l evite și trage dreapta de volan. Reușește să-l evite. Nu ratează, însă, copacul care avea cam grosimea Smartului. Impact brusc și brutal. Airbagurile funcționează impecabil, iar etnobotanicii metrosexuali își strivesc frezele de dânsele. Prostănacul de la volan coboară șchiopătând și începe să urle la șoferul Smartului: "Băăă, de ce dracu ai oprit atât de brusc?". M-a pufnit râsul. Era ca și cum ai fi urlat la un melc "Băă, ce dracu alergi așa?".
În fine. Noi am scăpat teferi, Smartul n-a avut nicio zgârietură, iar din Symbol n-a fost nimeni rănit, excepție făcând frezele papagalilor. Mașina, însă, e praf și sper că metrosexualul care se credea Hamilton să-și ia de la ta'su o bătaie pe cinste, plus interdicția de a mai trage îngrășăminte pe nas măcar până i se repară cașcarabeta.
Foto: Gabriel Stelea