Jobs, anyone?
Da, e criză iar coada mea umblă mai sus decât mi-e nasul, dacă se poate așa ceva. Pentru o scurtă perioadă de timp, însă, sunt destul de liber contractual. Așa că, dacă știe cineva vreun job disponibil, de la paznic de noapte în sus, este rugat să dea un semn. Tot ce cer este olecuță de timp liber joi seara sau vineri dis-de-dimineață, pentru a-mi putea scrie articolul săptămânal din SFin.
Winny și Dolfi
Winny a fost cam golănaș și cam instabil. În plus, îi cam plăcea să tragă la măsea. Winny se trezea dimineața, rădea scurt două pahare de scotch, fuma ceva și, din pat, se apuca de lucru.
Dolfi, pe de altă parte, era un model. Nu punea picătură de alcool pe limbă, era vegetarian și ura excesele, având un program de viață foarte ordonat.
Winny era un traseist politic: a fost conservator, după aia laburist, independent și, în final, din nou conservator.
Dolfi a fost omul unui singur crez, loial până în ultima clipă. A fost membru al unui singur partid: NSDAP.
Winny, totuși, așa alcoolic cum l-ar numi azi unii, și-a salvat țara, ba a mai pus umărul și la salvarea unui întreg continent plus coloniile.
Dolfi, așa draguț și ordonat și disciplinat a distrus milioane de vieți și mai multe țări de pe trei continente.
Da, e vorba de Sir Winston "The Prime Minister" Churchill și de Adolf "Der Führer" Hitler.
Am închis
Aaa,am închis televizorul. Si nu îl voi mai deschide niciodată. Meciurile de fotbal pot sa le văd liniștit pe net, desenele care-i plac lui Stéph se pot pune în buclă pe dvd și dacă vreau neapărat, pe Valentin Stan pot să mi-l iaau acasă, să-mi danseze live, atât e de ieftin. Așadar.pentru ce aș mai avea nevoie de tv?
Nesimtirea nu așteaptă numărul anilor
Stau la coadă la casă într-un supermarket de cartier. Am in mana un singur produs, mai ieftin decât un pachet de țigări. O doamnă onorabilă, bine îmbrăcată, intră val-vârtej pe ușa magazinului și, tocmai când vânzătorul îmi scana produsul, întreabă grăbită: "Parliament light aveți?". Vânzătorul se întrerupe, începe să caute, moment în care îi sugerez doameni că putea aștepta la coadă, alătrui de cele încă 3 persoane. "Tinere, ești impertinent și, în plus, nu vreau decât un pachet de țigări!" îmi susură onorabila printre dințișori.
Ce să-i mai fi spus, în afară de faptul că-i lipsesc primii 60 de ani de-acasă?
Nu e nimic sfânt într-o țară și în niște granițe!
Sfințenia și divinitatea nu se măsoară în kilometri pătrați. Harul, simțirea și adâncimea gândirii nu se văd nici în lungimea bărbii și nici în culoarea sutanei. Teritoriul nu are nimic a face cu credința. Religiile și doctrinele în sine nu au nici în clin și nici în mâneci cu adevărata devoțiune, cu dragostea față de aproapele și cu restul lucrurilor pe care le clamați.
Țara. oameni buni, nu vă este mamă. Cum nici conducătorul vremelnic al țării nu vă este nici tată și nici "unchiul" care îi mai face vizite mamei când e tata plecat în delegație.
Strămoșii îndepărtați din care ne revendicăm fiecare după posibilități manifestau un patriotism de pășune, că mai mult nu li se întindea viziunea. Dar, poate vă amintiți, pe vremea aia pământul era mare cât o tavă imensă de silex, dusă în spinare de patru mamuți de talie mică.
Orice cioban care n-a depășit granițele binecuvântatei sale stâni - dar, prin bunăvoința RDS-RCS are internet la strungă - va crede că o gură de rai se află doar pe piciorul lui de plai unde-și fute oile, restul lumii fiind plin de perversiuni dintre cele mai ciudate, cum ar fi cele în care bărbații fac sex cu femeile în poziția misionarului.
Tot așa și voi, prieteni ce credeți că țara e sfântă sau că țara e mama voastră. Voi sunteți ăia care vă faceți șapte cruci în autobuz când treceți pe lângă o biserică, iar după aia îl înjurați pe bătrânul în cărucior de handicapat care vă împiedică să coborâți mai repede spre taraba cu reviste porno: "'tu-ți hristoșii mă-tii, boșorogule, nu vezi că mă grăbesc?".
Credeți că nu am nimic sfânt că-mi înjur țara. E, și asta, o opinie. Dar vă rog, nu-mi comparați mama și, în general, nu comparați nici o mamă și nici un tată cu o țară. O țară sau un teritoriu nu vor face niciodată nimic pentru voi. Dacă părinții voștri nu s-au pierdut pe drum de-a lungul existenței voastre sau dacă nu v-ați îndepărtat voi de ei din varii motive, nu-i veți putea compara niciodată cu țara. Vedea-o-ș pe țară sunându-vă să vadă ce mai faceți. Vedea-o-ș pe țară păsându-i dacă aveți sau nu ce mânca. Vedea-o-ș pe țară întinzând masă pentru voi, fii risipitori.
Dar să lăsăm asta. Sunteți credincioși? Ați citit cele zece porunci? M-aș mira, căci vă faceți chip cioplit dintr-o hartă. Au poate credți că faptul ca România arată ca un pește ne-ar îndreptăți să credept că noi suntem urmașii aleși ai simbolului "Ichthys", de la începuturile creștinătății? Nu vă pute nimic aici?