PAH Jus primae noctis

Salvați imaginea unui fost guvernator

În martie se împlinesc 21 de ani de când am scris primul text în presă. Pentru a sărbători evenimentul, pe 10 martie mă voi prezenta la Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală, sala 2, la ora 08.30. Am calitatea de pârât într-un proces intentat de Asociația Salvați Dunărea și Delta, care, evident, este reclamant.

Ce-am făcut? Păi e simplu: Liviu Mihaiu i-a spus directorului de la Obiectiv Tulcea că n-a vrut să mă invite la o paranghelie de-a lor de anul trecut, iar eu m-am enervat că nu beau bere gratis și atunci am scris un articol răutăcios. Nu-i așa că de aici se înțelege că acesta era scopul acțiunii: niște ziariști să meargă până la Uzlina și să bea bere gratis? Nici nu ar fi departe de adevăr, fiindcă acțiunile organizate de SDD au fost, de-a lungul timpului, doar mari desfășurări piaristice, unde ziariștii erau transportați cu autocarul, cazați în cele mai bune condiții posibile, hrăniți etc. Ce înțelegeau ziariștii din problemele Deltei? Că Tăriceanu a venit cu elicopterul la Sfântu Gheorghe, că Mihaela Rădulescu arată bine când culege peturi și că autocarul presei a încercat să treacă pe sub podul de cale ferată de la Țăndărei, da' n-a încăput și și-a distrus aerul condiționat.

De fapt, am făcut cu totul și cu totul altceva. Ani de zile SDD și Liviu Mihaiu au fost obișnuiți să fie tratați cu mănuși de către presa locală, deși în folclorul tulcean se spunea "Salvați Dunărea și Delta de Salvați Dunărea și Delta". eu am încercat să scriu un articol despre raportul dintre cheltuielile pe care le are SDD la o acțiune și sumele care se investesc efectiv în proiecte palpabile și durabile în Deltă. Se desfășura festivalul gastronomic D'ale Gurii Dunării. Am sunat, pe rând, următoarele persoane: doamna de la PR, doamna care se ocupa de proiect, domul director al asociației. Le-am pus o întrebare simplă: care este bugetul acțiunii. Menționez, onorată instanță, că acțiunea era în plină desfășurare, deci bugetul nu mai era un proiect, ci tocmai se cheltuiau bani din el. Nici una dintre aceste persoane nu a putut să-mi răspundă la această întrebare. Mi-sa aplicat chiar și eleganta metodă "Nu vă mai aud, nu am semnal, alo, alooo...". L-am sunat și pe fondatorul SDD,a flat și el la Uzlina. Nu mi-a răspuns, domnia sa fiind supărat pe mine de mai multă vreme, de la alte articole (voi reveni). L-am sunat și pe Răzvan Cucui, care se afla acolo ca membru al juriului, sau așa ceva. Nefiind acțiunea domniei sale, nu mi-a putu lămuri asepctele financiare. Asta a fost partea cu cele trei surse din SDD și am relatat-o pentru a nu mi se mai spune că nu le-am cerut părerea și nu i-am solicitat pentru a-mi furniza informații din primă sursă.

Au urmat 3 articole. Ăsta, ăsta și ăsta. Dacă aveți chef le citiți, dacă nu, nu. După aceste articole am primit un drept la replică. Nu l-am publicat, pentru că nici nu răspundea la lucrurile semnalate în articole și, în plus, era scris de parcă Daniela Buruiană ar fi devenit peste noapte membru al SDD. Le-am solicitat celor care au scris dreptul la replică să se aplece asupra lui cu înțelepciune și să facă din el un drept la replică, nu o înșiruire de invective. Au refuzat. Asta a fost tot. Evident, Liviu MIhaiu a sunat în redacție de mai multe ori. A amenințat, a încercat să facă presiuni, crezând că oamenii din presa locală sunt ușor de intimidat. N-au fost. Apoi a sunat alți oameni. Pe cel de la care am închiriat sediul redacției, de exemplu. Pentru a-i sugera că nu merităm să stăm în spațiul lui câtă vreme îl atacăm pe fostul guvernator al Deltei. Am râs mult.

Am uitat de amenințări. Azi, însă, a venit citația. Tremur tot. De fapt, nu tremur deloc. În 21 de ani de presă am avut 7 procese. Nu am pierdut niciunul. Liviu Mihaiu, pe partea cealaltă, a fost dat în judecată de Dumitru Tinu și a pierdut glorios. Până și la CEDO. Cum n-am de gând să încep acum să pierd procese, mai ales că am dreptate, mă gândesc la faptul că pe fondatorul SDD nu-l va deranja să-și mai pună în palmares un nou proces necâștigat. În fond, are deja experiență.

Și încă un lucru: SDD cere 10.000 de lei. Nu e enorm, mai ales că este evaluarea pe care ei înșiși o fac imaginii lor. Este, însă, cu 10.000 de lei mai mult decât a investitit SDD din proprii bani în Delta Dunării în 2010.

PS: Ca să nu se spună că n-am furnizat informație completă, Liviu Mihaiu nu îmi răspunde la telefon din cauza acestor articole din SFin: La numirea unui guvernator, La plecarea unui guvernator și Se-ntorc păsările guvernatoare.