Copiii pur și simplu nu mor, bă idioților!

(Am scris acest text în 4 octombrie 2006. A apărut întâi la Manafu și apoi în Săptămâna Financiară. Eram revoltat de modul în care fusese tratată de către media audio-video o știre despre o tragedie petrecută la o maternitate din Constanța. Azi, la 4 ani de atunci, sunt la fel de revoltat de modul în care este reflectată tragedia de la Giulești. Am însă un mesaj bonus pentru „jurnaliștii” care se ocupă de caz: Muriți, bă! Muriți pe surse, muriți live, numai muriți!)

Eu nu știu cine sunt idioții care hotărăsc prioritățile știrilor în presa românească. Cu multă vreme în urmă era mai simplu: dădeam toți vina pe Ion Cristoiu, tatăl și mama găinii care a nascut pui vii. Azi nu mai avem cum să facem asta, pentru că domnul Cristoiu s-a retras mai întai în biblioteca Academiei, iar mai apoi în diverse studiouri de talk show-uri, la diverse televiziuni. Azi Ion Cristoiu e om serios, e analist, e mai slab cu zeci de kile, e… mă rog, e om serios, ce mai. Așadar, pe Ion Cristoiu nu mai putem da nicio vină. Și atunci, cine ne sunt idioții? Și, mai ales, de ce?

La Cluj, o femeie a născut cvadrupleți, iar la Constanța, o altă femeie, evident, a născut tripleți. End of story, din punctul meu de vedere. Numai că punctul meu de vedere nu are nicio importanță. Imediat, la maternități se deplasează care de reportaj, fotoreporteri, ziariști de radio și de presă scrisă. Cu zambetul pe buze și cu fardul proaspăt aplicat între două directuri, june care vor să fie mame pe la 80 de ani, ca să nu-și fută cariera, ne anunță că acei copii mor pe capete. La radio e mai simplu, că nu trebuie nici fard și nici lumini. Ajunge
un telefon mobil. Mai amărâți sunt ăia din presa scrisă, căci „media electronică”, ca să zic așa, le ia caimacul și le trimite știrea în pagini marginale.

Undeva, într-o sală de așteptare modernă, dotată cu televizor, radio și conexiune la internet, doi tați răpuși stau cu inima strânsă, uitându-se după câte un halat alb. Între timp, află de la știri că le-a mai murit un copil. Mulțumesc Andreea, mulțumesc Lucian, mulțumesc Alessandra, am preluat legătura, am mai comandat un coșciug mic-mititel de tot. Ce ne făceam fără prompitudinea voastră, mai ales că în provincie ăștia de la pompe funebre n-au deschis non-stop? În paralel, la București, un cotidian pus pe purificare publică radiografii ale unui presuspus creier bolnav al unui baron presupus local, tropăind în boncaci mocirloși cu iz liberal pe toate
deontologiile imaginabile. Toate astea se întâmplă sub ochii noștri larg deschiși și nimeni, dar absolut nimeni, nu spune nimic. Clubul Român de Presă își scarpină chelia lucitoare și-și vede de rating. Între timp, Asociația Idioților Anonimi își vede de treabă și răsucește cuțite ruginite în rănile mult prea deschise ale unor familii fără nicio vină. La sfârșitul lunii, probabil, îi așteaptă o primă de vreo 3 lei noi, recunoaștere a calităților deosebite de care au dat dovadă în aceste exerciții de sadism live.

Cum v-am mai zis, eu nu-i cunosc pe idioții ăștia. Dar dacă printre puținii mei cititori se află cineva care-i știe personal, îl rog eu să le ardă doua perechi de palme, că de vorbă bună par a nu ști!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.