De ce iubim cuvintele

Pentru că au, aproape toate, atât consoane, cât și vocale. Pentru că au fost aici înaintea noastră si pentru că azi le vedem și nu știm ce sunt. Pentru că nu miros și nici n-au culoare. Pentru că, fără, fiecare dintre noi n-ar însemna nimic. Pentru că sunt fără să fie și pentru că, de n-ar fi, ar trebui să știm toţi să desenăm ca să ne înţelegem. Pentru că le găsim și-n cele mai serioase cărţi dar și-n revistele porno, fără să se acuze unele pe altele de imoralitate. Pentru că le putem folosi și noi, oricarii, și le pot folosi și cei care le cunosc într-amănuntul. Pentru că le folosesc și analfabeţii, și super-literaţii. Pentru că, după cum le folosim, dau rezultate mai bune sau mai proaste. Pentru că nu ne garantează nimic. Pentru că ne putem baza pe ele dacă le cunoaștem sau ne putem face de râs dacă habar n-avem ce înseamnă. Pentru că au genuri, dar de capul lor nu se împreunează. Pentru că, dacă le pierdem, le găsim ușor în dicţionare. Pentru că nu cer niciodată de mâncare si nici mărirea salariilor. Pentru că toţi au acces la ele, dar nu toţi stiu să le folosească. Pentru că sunt multe, dar nu-ţi cer să le adăpostești dacă nu ai unde. Pentru că fără ele am fi orbi, muţi si surzi. Pentru că nu înseamnă niciodată același lucru dacă nu sunt spuse de același om. Pentru că sunt ca femeile: schimbătoare. Pentru că le putem pune unele lângă altele. Pentru că între ele putem pune virgule, puncte și diverse alte semne. Pentru că, puse laolaltă, nu obţinem un sindicat, ci o propoziţie sau o frază. Pentru că ne ajută să iubim, să minţim, să trăim, să muncim. Pentru că până și mâncare sau băutură sunt tot cuvinte.

Pentru că fără ele bâjbâim pe lângă copiii noștri, încercând să aflăm ce vor. Pentru că fără ele am merge zilnic să cumpărăm flori, când iubita noastră nu și-ar dori decât o îngheţată sau doar un Porsche. Pentru că le cunoaștem de mici, dar le pătrundem doar la maturitate. Pentru că, dacă nu ne înţelegem din priviri cu cineva, le putem folosi pe gratis. Pentru că nu sunt purtătoare de drepturi conexe. Pentru că la început a fost unul singur, iar acum fiecare limbă are cel puţin 50.000-60.000. Pentru că fără ele nu poţi nici măcar să explici că ești „sărac lipit pământului“ sau „putred de bogat“. Pentru că, oricât de tare ai fi, dacă n-ai cuvânt nu exiști. Pentru că, dacă nu știi să lucrezi cu ele, cuvintele sunt primele care te dau în gât. Pentru că, bine folosite, fac din impostor geniu. Pentru că nu poţi, până la urmă, să le reproșezi nimic. Sunt doar niște cuvinte, ce mama naibii!

Iubim cuvintele pentru că există Șerban Foarta și Luca Pițu, care pot să le tălmăcească si să le dea feţe noi. În niciun caz însă nu iubim cuvintele pentru toţi imbecilii care doar le folosesc pentru a arăta că deja au gura plină si că nu mai încape nimic. Oricând e loc pentru un cuvânt bine plasat…

(Săptămâna Financiară, august 2008)

3 comentarii

  1. Iubim cuvintele fiindca am invatat ca ne putem ascunde atit de bine in spatele lor,pentru ca ii putem imbata pe ceilalti(cu ajutorul lor) cu „apa chioara”.Cu ajutorul lor ne putem exprima parerea excelenta pe care o avem despre noi insine si parerea proasta pe care o aveam fata de majoritatea celor care ne inconjoara.Cu ajutorul cuvintelor Istoria Nationala ajunsese pe timpul Cirmaciului o colectie de basme(si nici in prezent nu stam stralucit),cu ajutorul cuvintelor supravietuieste si astazi faimoasa si profitabila „limba de lemn”.Cuvintele ne ascund si totodata ne dezvaluie propia singuratate in aceasta lume egoista si surda ,in care nu ne vedem si nu ne ascultam unii pe ceilalti,ele ne sunt uneori drog si val in fata unei evidente pe care refuzam sa o acceptam.Ele cuprind toata intelepciunea si toata ticalosia oamenilor,de la inceputuri si pina cind vor dispare de pe acest pamint.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Celelalte cuvinte

    Cuvintele sint iubire, izvorasc din noi si se revarsa asupra celorlalti, drept un mijloc , alaturi de gesturi, sa le aratam ce simtim parintilor nostri, pruncilor si iubitelor/iubitilor. Transmitem prin ele simpatie, empatie, ingrijorare, imbarbatare, condoleante. Cuvintele sint ale omului si nu se poate ca omul sa nu iubeasca ce este al lui.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. De ce nu iubim numai cuvintele ? Ca sa nu ne lasam dusi de nas .

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.