Despre drepturi de autor și copyright

“Drepturile de autor” au devenit, datorită unor băieți deștepți care atârnă contabilicește pe lângă diverși creatori, modalitatea prin care femeile de serviciu, șoferii, recepțonerii și iubitele șefilor își iau niște bani fără a plăti prea multe dări la stat. Cel puțin așa crede Blejnar, așa crede Boc, așa a ordonat Băsescu, așa merg lucrurile. Și cine sunt eu ca să contrazic trendul general?

Sunt, în felul meu, o femeie de serviciu care preferă să poarte mânuși eufemistice atunci când are de a face cu unele cuvinte și idei cam jegoase. Sunt un soi de șofer de tir care cară la fiecare transport mai multă informație perisabilă decât își permit sărăntocii cu duhul să cumpere, sunt recepționer pe propriul meu domeniu de internet, primind sau respingând trecători osteniți care cer sau oferă un pahar cu apă. Dar pentru că nu sut iubita niciunui șef, mă consider neautorizat să-mi dau cu părerea despre drepturile de autor, așa cum sunt ele înțelese de toți idioții din țara asta.

Am să vorbesc, însă, despre copyright. Poate am să reușesc să mă fac înțeles și de către moldovenii rafinați, vorbitori de engleză, cărora nu demult le spuneam pe messenger, cu puțina mea competență de francofon, că se spune și se scrie “Welcome to Romania”, iară nu “Welcome in Romania”, cum apărea pe blogul domniilor lor de moldoveni rafinați.

Nu am să intru în amănunte, ci am să încerc să tratez problema cu oareșce detașare, deși dânsa mă privește direct. Pe scurt, constat, de ceva vreme, o deosebită lejeritate în preluarea nu a ideilor în formă pură, ci a formulărilor precise, cu subiect, predicat, atribut, complement și semne de punctuație. Bloggeri care se tăvălesc pe jos când cineva le preia un subiect, forumiști care au pretenția să fie citați atunci când dau un link spre youtube, twitteriști a căror glorie e dată de retwitturi nesemnalizate și mulți alții ca ei au descoperit că pot folosi cuvintele altora cu următoarea scuză: “Am primit-o pe mess, ca mass, și, oricum, e un banc”.

S-a întâmplat recent ca un text scurt de pe blogul colectiv pesport.ro să fie preluat de către un blogger celebru și diseminat pe twitter ca și cum i-ar fi aparținut. Se mai întâmplă, nu e prima și nici nu va fi ultima dată. Cunosc un alt blogger celebru care folosea titlul unei rubrici din Academia Cațavencu de parcă ar fi fost creația lui. Nu era, era a lui Mircea Toma și cred că abia atunci când i-am comunicat prin Manafu asta a renunțat la a-și însuși ce nu-i aparținea. Dar nici pe el nu cred că l-a deranjat faptul că încalcă copyright-ul, ci pur și simplu, nesuportându-l pe Toma, s-a spălat repede pe mâini.

Cum am zis, se mai întâmplă, nu e un capăt de lume. Nasoleala apare de-abia după aia, când eronatulului i se atrage atenția asupra încălcării drepturilor de proprietate intelectuală. E drept că unii nu au cum să înțeleagă cum este cu proprietatea intelectuală, sau cum este cu proprietatea în general. În cazul lor, alăturarea asta de termeni le pune în față două chestii despre care nu au știre: intelectul și proprietatea. Eronatul reacționează, în unele cazuri, total neașteptat. Pentru că ceea ce ai scris poate avea, uneori, maxim 140 de caractere, el crede că nu trebuie să pună ghilimele. Cum am spus mai devreme, de obicei zice “e banc, nene, l-am primit pe mess, l-am auzit la radio etc”. Am avut discuția asta cu foarte mulți eronați, în ultimii ani. Unul dintre ei, despre care orice blogger cu vânturi în cap se simte obligat să scrie că este un hoț, un plagiator și așa mai departe, un om care lucrează la radio și are faimă proastă în domeniul copyrightului a avut măcar bunul simț să-și recoască greșeala și să-și ceară scuze pe post. Ultimul eronat, însă, a reacționat la degetul pe obraz bătut de Mika scriind un articol kilometric și încercând să-și scuze în varii moduri imbecile impostura. Ba chiar a avut pretenția ca Mihai Radu să-i dovedească faptul că o glumă născută în redacția Cațavencii, pe care n-am folosit-o în ziar ci a plecat spre pesport, a fost făcută chiar de el, dacă vrea să-l citeze.

Mă tot gândeam cum să reacționez. În niciun caz proferând amenințări despre publicarea adevăratelor date de trafic sau aducând în discuție discreditarea totală pe piața publicității online. Astea sunt puțisme. Am ales, până la urmă, să recurg la o restabilire a adevărului istoric și să public în continuare câteva bijuterii stilistice care aparțin eronatului cu pricina. Nu vreau să aud că nu i-ar aparține, fiindcă fie le-a primit pe mess, fie sunt bancuri, fie autorii nu au cum să dovedească faptul că ar fi creațiile lor, deci le poate semna liniștit:

“Qousque tante abutere, Catilina, patientia nostra?”

Mendacem memorem esse oportet.

That’s one small step for a man, one giant leap for mankind.

Too often we… enjoy the comfort of opinion without the discomfort of thought.

Toate aceste citate îi aparțin lui, eronatului cult în cap și plin de umor. Dacă spuneți altceva sunteți stupizii săptămânii.

9 comentarii

  1. M-a uluit virulenţa plină de dejecţii cu care i s-a răspuns Mihaelei pe „al doilea cel mai citit blog şi cel mai premiat blog” desigur, din România. Am urmărit cu tristeţe tăcerea asurzitoare care a acompaniat abjecţia aceea de text. Da, suntem curaţi şi oneşti, dar nu deranjăm visul turbulent al unui obsedat de propriul EU. Mulţumesc Patrick pentru textul scris în sprijinul fetiţei minunate care este Mika, este printre puţinii pe care i-am cunoscut personal. Nu s-a prea obosit nimeni cu greutate în media s-o facă.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. sa stii ca n-ai dreptate, asemenea melteni pricep foarte repede. de cele mai multe ori, imediat dupa prima rotula sparta *grin*

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. @ Marieta

    Să știi tu de la mine că „tăcerea asurzitoare care a acompaniat abjecţia”, așa cum o numești tu, a spus mai mult decât pot alții duce 😉

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Daca duduia respectiva ar fi avut bunul simt sa-mi aprobe comentariul decent pe care i l-am lasat si in care i-am explicat cum sta treaba, ar fi fost alta situatia acum. Dar n-a facut-o. Da, stiu, era in spam, nu l-am vazut bla bla bla si a fost aprobat abia a doua zi, dupa ce am scris articolul.

    Eu parerea mi-o mentin din simplul motiv ca nimeni nu da pe twitter (si nici nu se va apuca de acum sa faca asta) bancuri si le precizeaza sursa. N-am sustinut NICI O SECUNDA ca acel banc imi apartine, ba mai mult, am spus ca l-am editat pentru a se incadra in cele 140 de caractere de pe twitter.

    Prin urmare, vorbim vorbe. Cand voi auzi vreodata un banc si, dupa banc, respectivul orator sa spuna „l-am citit pe http://www.kajlhlfsdk.ro sau in ziarul cutare, acum sa trecem la urmatorul banc pe care l-am citit pe http://www.foiuhlkjash.ro...”, atunci voi sustine sus si tare ca sursa bancurilor trebuie mentionata.

    Cum am spus si in articol, nu am dat bancul pe twitter (presupun ca ati remarcat cu totii ca pe blog nici nu s-a pus problema) pentru a obtine vreun beneficiu de orice natura (bani, RT-uri, followeri etc) ci doar pentru a-l raspandi si a binedispune lumea.

    Ma surprinde sa vad atata lume cum se agita (in special haterii, logic, doar au primit o gura proaspata de aer si un motiv pentru a ma musca de poponet) pentru un simplu banc, in conditiile in care nimeni nu da pe twitter sursa bancurilor si nu am vazut sa se scandalizeze nimeni.

    E prima data cand s-a intamplat chestia asta in istoria twitter-ului in Romania si presupun ca s-a intamplat asta pentru ca, intamplator, cineva a citit bancul ala si-i stia sursa. Ce se intampla daca nu vedea respectiva? Trecea ca orice alt banc de pana acum.

    Pe langa asta, oare a interesat pe careva sa vada daca am fost primul care a dat bancul sau a mai fost cineva inaintea mea? A, se pare ca nu.

    Pentru ca e mult mai frumos cand acuzi de furt un blogger cunoscut decat pe un neica nimeni, nu?

    @Marieta: duduia cu pricina si-a cautat-o si, din nefericire, a si gasit-o. Ce-o costa sa vorbeasca frumos si sa-mi spuna ca bancul ala are o sursa si eu, asa cum fac de fiecare data, puneam sursa. Ce simplu ar fi fost, nu?

    Dar nu, duduia s-a trezit desteapta, a dat pe Twitter cum ca ma pretind mare blogger si fur glumele amaratilor, s-a apucat de scris articole, de facut scandal, de presupus niste chestii si de pregatit rugul pe care va arde VisUrat. Mno, patasti.

    Tot timpul am discutat frumos cu cei care mi-au vorbit frumos. Tot timpul am ajuns la o intelegere cu cei care au avut bun simt si n-au sarit din prima sa ma acuze public fara sa afle si parerea mea. In schimb, cand preferi sa ma iei la suturi si ma acuzi public inainte sa afli si parerea mea, ar trebui sa te astepti la niste urmari, mai ales cand acuzatiile sunt absurde.

    Am vazut la tine pe blog ca regreti ca m-ai cunoscut. Imi pare rau sa aud asta, eu nu regret ca te-am cunoscut, chiar daca ne-am cunoscut intr-un moment nu prea fericit (da, n-am uitat cand ne-am cunoscut). Ce sa-i faci, in viata nu poate fi totul frumos si singur iti alegi partea cu care tii (asta daca o alegi, eu prefer sa nu ma bag cand doi prieteni de-ai mei se cearta).

    @Mihaela: Oare ce credeai tu ca se va intampla cand eu vedeam tweetul in care, fara nici o alta explicatie, m-ai acuzat de furt in conditiile in care eu doar am dat un banc de pe messenger pe twitter? Credeai ca voi incepe sa plang, sa-mi torn cenusa in cap? Ce impresie aveai, dupa ce am vazut si restul tweeturilor haterilor, si cum credeai ca voi reactiona?

    Nu m-am laudat ca-i al meu, nu m-am batut cu caramida in piept ca l-am compus eu… Eu doar l-am dat mai departe, asa cum dau si multe alte link-uri. Pe messenger n-am primit link-ul, am primit bancul. Spune-mi mie ca tu cauti sursa tuturor bancurilor pe care le auzi pentru a le putea spune mai departe si a nu incalca drepturile de autor. Oare poti sa-mi spui asta?

    In rest, va doresc tuturor numai de bine.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

    • Dude, nu e un banc. Punct. E o chestie scrisă de cineva, cu preume și nume, și publicata cu mult înainte de o da tu pe twitter. De aici, orice încercare de a scuza orice e inutilă.

      Răspunde

      Thumb up 0 Thumb down 0

      • E o fraza, nu cinspe paragrafe si 3000 de semne. Da, este scrisa de cineva cu nume si prenume, asa cum sunt scrise toate bancurile de pe bloguri. Si da, sunt convins ca a scris-o cineva inainte de a o da eu pe twitter pentru ca eu scrisa am primit-o.

        N-am zis ca ala n-ar fi autorul, eu m-am scandalizat in momentul in care am vazut ca, in loc sa imi atraga atentia ELEGANT, a preferat sa arunce cu noroi si sa le dea apa la moara distrusilor care abia asteapta sa ma injure.

        Cat despre ghilimele, sa fim seriosi. Cine recunoaste ghilimelele drept „nu-i al meu” atunci cand vine vorba de twitter. Eu, sincer sa fiu, nu ma uit la ghilimele. Citesc, imi place, dau RT si trec mai departe. Nu-mi place, ignor si trec mai departe. Twitterul inseamna circulatia foarte rapida a informatiei si, chiar daca nu-s fan, il folosesc pentru asta.

        Daca eu dau acum un link proaspat si zoso-l da dupa doua ore, nu ma scandalizez ca eu l-am dat primul si zoso nu mi-a dat RT ci l-a dat el ca si cum el l-ar fi gasit. Intelegi ce zic?

        Nu caut si n-am cautat niciodata scandal. N-am aruncat eu prima piatra. Recunosti ca tot acest scandal s-ar fi putut evita doar printr-un simplu „Auzi, bancul asta a fost scris de Cutare, da si tu sursa…”?

        Dar nu, s-a lasat cu furt, cu drepturi de autor, cu rahat aruncat in ventilator…

        Mno, patasti.

        Răspunde

        Thumb up 0 Thumb down 0

      • Orice chestie scrisa este scrisa de cineva (fie ca e banc, proverb sau un citat celebru). La bancuri nu poate fi vorba de copyright.
        O chestie scrisa care are umor = banc, gluma sau anecdota.
        „GLÚMĂ, glume, s. f. Scurtă poveste plină de haz (și cu un final neașteptat), care provoacă râs și veselie.” (http://dexonline.ro/definitie/glum%C4%83)
        Acea chestie scrisa produce rasul sau veselie… deci poate fi considerat banc.

        Răspunde

        Thumb up 0 Thumb down 0

  5. @visurat

    frateeee, esti un vis de groaza! de ce trebuie sa te argumentezi kilometric? sa presupui si sa faci scenarii? am publicat articolul pe blog dupa raspunsul tau pe Twitter, amice! daca spuneai atunci ca l-ai primit pe mess si ca nu stiai de unde e, altfel stateau lucrurile! dar nu! tu te-ai ai vrut sa te scuzi in felul tau ironic! daca scuz greseala, prostia si aroganta ieftina imi stau in gat! noaah, pățăști!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  6. am o maaare nedumerire: ce drac de banc e ala in 140 de caractere?
    sec?
    revenind:

    @mihaela: el zice ca doar urat. nu de groaza ! 😛 pe de alta parte: ce te-a apucat soro corectitudinea asta? nu traiesti in romania? aici se fura tot. mie, deunazi, mi-au furat aerul din prtofel ! sia sta nu e nimic, nu stiu cum se face ca imi fura unul litere de pe blog…. eu scriu cuvantul corect si pana sa dau „publish”cineva imi fura litere! nu e bine zau asa !

    @visurat: daca nu ai stiut de unde era ai o scuza. daca ai aflat dupa ce ai dai pe
    twiter puteai sa bagi sursa.

    @pah: si eu il cred pe Sebastian ca nu a stiut. insa si tu ai dreptate. faza cu proprietatea… e cam complicata. ce vrei. 50 de ani am furat de la stat. ca „nu era
    pacat”.. acum furam de unde putem. tris este ca nu realizam cand furam. o facem instincitv convinsi ca nu facem nimic rau.

    acum, ca un intelept ce sunt zic si eu: toata lumea are dreptate.
    oricum parera mea nu conteaza asa ca prevad in continuare /drama mode on

    nu exista saptamana fara scandal ln blogosfera.

    de aia nu imi place sa ma bag sosetele in ciorba onlainerilor autohtoni…

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.