Din altă lume

rimarucoverblog

Nu e un titlu de click-bait. E un titlu care încearcă să descrie un om căruia eu, unul, nu am ce să-i reproșez. Nimic altceva decât naivitatea.

Pe om îl cheamă Radu Florescu. Dacă nu lucrați în advertising sau în domenii conexe e greu să fi auzit de el. Totuși, a apărut în Top x sute, ca unul dintre oamenii cu cele mai mari averi făcute din publicitate. Bine, nu mulți bani, față de alții, dar era și el acolo.

Radu e unul dintre cei mai onești și principiali tipi din advertisingul românesc. S-au pierdut contracte fabuloase doar pentru că el n-a acceptat ideea de parandărărt. Ideea, pentru că nici măcar nu poate pronunța cuvântul. După atâta vreme în România, Radu nu cred că vorbește românește mai bine ca acum 20 de ani, de exemplu. Are o scuză: n-a fost crescut bilingv, în Bostonul unde se refugiase tatăl lui. Radu Florescu nu e român nici măcar ca simțire. E român ca nume, bostonian elitist din orice alt punct de vedere.

De ce vorbesc despre el? Pentru că e în mijlocul unui scandal legat de agenția pe care o conduce. Centrade Cheil.

Eu am lucrat cu el atunci când Centrade era francizor al Saatchi & Saatchi. De fapt, nu cu el. El m-a primit la interviu și m-a trimis spre Fozzie și Răzvan. Nu insist pe momentul angajării și nici pe ce am făcut eu acolo.

Vreau să vorbesc doar despre tipul de management al lui Radu. El realmente habar n-are cine-i sunt angajații și ce fac ei. Așa e el, așa am lucrat cu el. Se ocupa de clienții mari, își făcea treaba de manager, dar, altfel nici măcar nu înțelegea publicitatea. Deciziile de angajare le luau, în cele mai multe cazuri, alții.

Așa că eu nu cred că Radu l-ar fi angajat pe Rîmaru. Nu cred nici că Radu l-ar fi tolerat dacă ar fi știut cât de cretin e.

Problema e că majoritatea departamentelor (mai puțin creația) din firmele lui sunt conduse de femei. Și HR-ul și multe altele.

Cum a evoluat firma aia în așa fel încât un pitecantrop nici măcar talentat și nici măcar fermecător să ajungă să fie protejat de o gașcă de femei, îmi e greu să-mi explic mie însumi. La ce performanțe profesionale are Rîmaru, în vremurile bune ale firmei nu ar fi fost angajat nici măcar cărător de tavă în departamentul de creație. El a ajuns „Group Creative Director”. O funcție despre care el a crzut că e un soi de afrodisiac pentru puștoaice. Că, na, ca „Rîmaru de la RACLA” nu cred că prinzi ceva la futut. Poate la Bellu, în Noaptea Muzeelor.

În fine, n-o mai lumgesc. Că nici nu pot, nu sunt pastilă de specialitate.

Domnu’ Rîmaru, uite care-i chestia: înaintea ta a mai existat un hărțuitor sexual în firma aia. Un englez. Andrew Fisher. Era la fel ca tine. El a plecat, după ce a distrus departamentul de creație, în patru labe. Tu poți pleca în una singură. Aia care ești. Tristă.

2 comentarii

  1. Ai putea restaura pozele care lipsesc de aici, te rog, (eu nu pot sa le vad):
    http://www.pah.ro/arogante-pentru-toyota-necontractate/

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. parandarat pare mai ok, nu parandaraRt.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.