Doar un mit

coverblogboia

*Îmi face o reală plăcere să vă supun lecturii un text deosebit, scris de Victor Morosoff. Veți descoperi un condei cu adevărat matur, fără excesele ce, de obicei, fac parte din bagajul vârstei fragede. (Ca o paranteză, „Dialoguri cu Dichis” este o serie de întâlniri culturale inițiată și organizată de către Asociația În Exil. Evenimente absolut lăudabile, care, îlături de altele, transformă, încet-încet, Tulcea.) Bucurați-vă de text. PAH

*

Pe 5 iulie, într-un „dialog cu dichis” desfășurat la Casa Avramide, reputatul istoric Lucian Boia a demonstrat cu prisosință că, odată scos din zona de confort – adică din conținutul ideatic etalat în numeroasele sale lucrări -, nu poate miza decât pe o viziune îngustă, aș zice chiar obtuză și, în tot cazul, lipsită de originalitate.

Nu vreau să fiu înțeles greșit: inițiativa de a propune și derula întâlniri cu personalități culturale vizibile la scară națională vine, pentru o urbe (încă) izolată de marea scenă artistică românească, cum e Tulcea, ca o nesperată gură de oxigen. Oamenii – în mare parte aceleași fețe cunoscute – se adună, rând pe rând, neratând nicio ocazie de a se înfrupta, fie doar și pentru câteva clipe iluzorii, din (ceea ce se presupune că este) Marea Cultură. Iar „Dialogurile cu dichis” vin ca o concluzie, o desfătare bazată pe ideea pură, pe comunicarea înaltă, a evenimentelor consacrate deja în Tulcea: Dobrojazz, Festivalul de muzică bună, Pelicam și altele. În prima ediție, deși contestat, Cristian Tudor Popescu a antrenat publicul într-o discuție alertă, pendulând cu vraja-i oratorică între literatură, gazetărie și patimi cotidiene de tot felul. În orice caz, de bine. Altceva. Sentimentul acela că, după aproape două ore în care CTP a făcut instructaj cu noi și ne-a împărtășit din savoir-ul său, ai rămas cu ceva: un principiu, un nume de personaj, o butadă fie ea oricât de previzibilă (sau nu).

Alta a fost situația în ce-l privește pe academicianul și scriitorul Lucian Boia. Hai să spunem așa: atunci când, invitat fiind, te prezinți în fața publicului tulcean neavând nici cea mai mică dorință de a ieși din propria carapace – ba mai mult, incapabil de a concepe existența unei brume de perspicacitate din partea auditoriului, o fărâmă de sclipire care, eventual, să te invite la a părăsi cărarea bătătorită – e normal să apari dezinteresat, prăbușit în lehamite, tăios și înarmat cu prejudecăți dăunătoare. Doar că publicul tulcean nu e venit acolo pentru distracție, pentru a asista, bouche bée, la un discurs steril, la o perorație reiterativă recognoscibilă acelora – și sunt destui – care au avut curiozitatea să se inițieze în scrierile iconoclastului Lucian Boia. Publicul tulcean este perspicace, este dornic să fructifice orice oportunitate de legătură cu Bucureștiul, cu lumea care dă ora exactă – pentru a parafraza pe cineva – în cultura noastră. Amatorii de cunoaștere sunt numeroși în orașul care miroase a pește, domnule Boia. Mai important, au experiența unor interacțiuni de tot felul, și exact asta doresc: un dialog civilizat și poate civilizator, care să întregească. Probabil că atât ar fi fost suficient să cunoască dl. Lucian Boia – faptul că nu pășește pe un teren deșertificat spiritual, că nu este invitat să vorbească înaintea unei mase aculturale. Dimpotrivă.

Și mai este ceva: dincolo de prejudecăți – oricum nefirești pentru cineva cu experiența și statura intelectuală de care beneficiază istoricul -, un bun conferențiar, în orice caz un intelectual de seama și faima lui Lucian Boia, ar trebui să se adapteze. Să își construiască discursul și – sau mai ales – în funcție de cerințele și de nivelul publicului. Însă domnul Boia ne-a luat de sus. Și acolo a rămas. În acel inocent în aparență „nu știu” care, dincolo de a sublinia potențiala onestitate deontologică, nu constituie altceva decât un refuz deloc voalat de a păși dincolo de universul pe care simți că îl controlezi, o negare vehementă a pistelor de reflecție, a sugestiilor de abordare venite din exterior, un tratament zeflemitor la adresa unor persoane care au manifestat interes și bună-credință. Domnul Boia nu numai că „nu știa”, dar părea chiar mândru de acest lucru (după ce rostise sintagma de vreo cinci-șase ori), nu numai că reteza de la rădăcină orice potențială întrebare impromptu, nu numai că se baricada în spatele unui strat de ennui existențial, dar, grăbit și superficial, spunea exact lucrurile pe care le știam, le intuiam, lucrurile la care ne-am așteptat, adevărurile axiomatice despuiate de inedit, frazele mainstream care nu aduc nimic nou, ba chiar lasă gustul amar al pretențiilor nefondate.

E trist când te implici în cultură doar de dragul câștigului material. Când investighezi atât cât trebuie, nicio pagină în plus. Când ajungi să produci chiar tu pagini infructuoase, de suprafață, mimând o pojghiță de cultură. Nu neg vastele cunoștințe ale domnului Lucian Boia. Observ însă că e infinit mai ușor să primești decât să împărtășești altuia, mai ales când la final nu obții niciun beneficiu substanțial. Și atunci, celălalt, tu, ascultătorul, rămâi cu imaginea deformată (sau, în sfârșit, cristalizată) a intelectualului fariseic, pragmatic, care, în momentul autografului, te întreabă din vârful buzelor: Pot să trec doar semnătura, da? Sigur că puteți. Mai aveți încă multă cerneală de consumat, dar, cred eu, din ce în ce mai puțini ascultători amăgiți în numele Marii Culturi.

Victor Morosoff

 

5 comentarii

  1. profesorul boia nu poate sta la discutie cu adunatii-risipitii din delta .degeaba faceti gargara, diferentele dintre voi si dansul sunt incalculabile.data viitoare aduceti filosofi mai pe calibrul vostru gen Guta Nicolae de la Petrosani daca vreti sa aveti o serata reusita.hai pa

    Răspunde

    Thumb up 4 Thumb down 6

    • Vai, ce cretin superior…
      a) numele proprii se scriu cu majusculă, mai ales dacă vrei să arăți respect.
      b) profesorul Boia a fost la o conferință unde a primit un onorariu, iar publicul a plătit bilet.
      c) ai drumul larg deschis spre genitalele mamei dumitale.
      Pa-paaaaa.

      Răspunde

      Thumb up 0 Thumb down 0

    • Marcelina Popa

      „Boia” scris cu „b” si „Guta Nicolae” cu majuscule, nu oricum. :))

      Răspunde

      Thumb up 0 Thumb down 0

  2. incet,incet se prinde lumea cine-i domnu paprika!!!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 1

  3. p.s. n-am stiut ca domnul lician,e si academician…. e sigura informatia?

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.