E oarecum impropriu spus că am scris o carte. Cel mai corect ar fi să anunț că cineva riscă, acum, să-mi publice o carte. Ea a fost scrisă în timp, pe bucăți mici, de câte 2.500 de semne, cu tot cu spații. Cele mai multe texte din Dumnezeu are legitimația de presă, care e publicată zilele astea de editura Tandem, au apărut în Săptămâna Financiară (mulțumesc, Radu Preda, pentru ideea de a avea acolo o rubrică săptămânală). Pentru că-mi erau dragi și se potriveau cu tema generală a textelor din SFin, am mai inclus în selecție și câteva texte mai recente, din AC și din Cațavencii.
Sunt texte despre mass-media, despre starea ei, despre căderile și păcatele unei industrii pe cale de a fi vândută la fier vechi. Dacă vă interesează subiectul, puteți deja să faceți precomenzi, aici. Dacă nu vă interesează subiectul, nu faceți precomenzi, tot aici. Voi reveni 😛
Salut,
Man, a fost o placere sa fiu aseara alaturi de tine…succesuri maxime si eterne…:):):)…ma bucur saptaminal de textele tale…si nu de azi de ieri…ci din liceu…Hail MF3 !!!
La Mai Mare…:D
Io m-am trezit mai târziu, că-s dincolo de ocean și-ajung urletele mai greu, dar nu primesc fără autograf. Cum facem?
Nea Ilie, nu tot mata ai scris asta pe blogul lui Cetin? „Pe mine mă amuză idioțenia lui de geniu. Deși citesc Patrick de vreo 3 ani, nu-l suport ca persoană. E antipatic, la limita suportabilității, un libidinos al literaturii, un ultim punkist viu al prozei de cafenea, dar scriitura lui mă prinde ca religia: eu, având o carență vizibilă de repere, mă închin făcându-mi cruce-n cerul gurii.”
Zic să lăsăm așa, fără autograf, că nu te-oi încurca mata cu toți antipaticii.