Hau maci iz dat doghi in ză uindău?

Sunt oameni care în ultimii ani (10-15-20) au câștigat bani. Mulți bani. Asta nu i-a făcut să câștige și experiență sau cunoștințe, dar lor li s-a părut că banii suplinesc tot.

Modul lor de abordare e simplu: „Știu eu!”. Sau „Eu știu!”. Nu cunosc piața, dar știu oameni care sunt specialiști. Un soi de specialiști. Adică au și ei, la rândul lor, cunoștințe care cunosc piața. așa se ajunge la un lanț de decizie în care oamenii cu bani devin atotcunoăscători. Dacă Patricu hotărăște că pe oameni nu-i mia interesează politica, iar în ziarele lui nu se mia scrie despre politică, prietenii cu bani ai lui Patriciu vor fi convinși că ăsta e trendul, și vor decreta că pe români nu-i interesează politica. Numai că nu totți prietenii cu bani ai lui Patriciu au puterea financiară de a suporta pierderi de 20.000.000 de euro/an pentru un trsut de presă care nu include nici macar televiziune sau radio.

Dacă cineva spune, la masa de joc, cum că Antonescu merită susținut, ceilalți se reped să-l susțină necondiționat, pentru că masa de joc are, deja calitatea locului unde se emit axiome. Dacă Antonescu este înlocuit cu Geoană, algoritmul merge mai departe, în același fel.

Iar când oamenii cu bani încep să se întrebe de ce nimeni nu mai vrea să lucreze cu ei, își dau singuri răspunsul: „nu-i o problemă, e plină piața de oameni foarte buni care înghit căcat pe bani puțini.”.

Ei cred că, asemeni cântecului ce urmează, pot intra în magazinul cu imaginație și creativitate și pot întreba cât costă cățelușul, în speranța că e de vânzare și că se rezolvă cu doi-trei bănuți.

Realitatea, însă, ar trebui să le dea de gândit: nu toți cățelușii sunt de vânzare și nici nu costă, mai ales ăia cu pedigree, cât o șaorma.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.