Iluzia neimplicării sau Cleo Stratan și apolitismul

În 2009 ziarul Adevărul, un ziar de calitate cu bibliografie obligatorie învelită în piele ecologică, a propovăduit prin vocea lui Mircea Albulescu și prezența scenică de excepție a Cleopatrei Stratan apolitismul. Așa cum frumos ne spunea voice over-ul de pe reclamele insistente ale respectivului cotidian „quality” de masă, românii s-au săturat de politică, drept pentru care ziarul domnului Patriciu a ales să fie singurul ziar care nu tratează subiecte politice.

Cunosc această temă încă de la sfârșitul secolului trecut, începutul seculului actual. Oameni cu experiență în presa post-comunistă clamau încă de pe atunci lipsa interesului pentru subiecte politice. Drept pentru care, pentru că publicul Academiei Cațavencu nu mai vroia politică, au fost inserate în revistă din ce în ce mai multe rubrici și, mai apoi, pagini mondene. Tirajul Academiei Cațavencu ăe vremea când era o revistă de satiră politică ajunsese la 120.000 de exemplare vândute săptămânal. Astăzi, când este o revistă de satiră preponderent mondenă, a ajuns sa vândă, în septembrie 2009, 26.949 de exemplare pe săptămână, conform BRAT.
Privite superficial, aceste cifre ar indica faptul că estimarea conform căreia românii nu mai sunt interesați de politică a fost greșită. E drept că nu există – sau n-am văzut eu – studii care să poată arăta clar că nu mai există interes pentru politică, dar, poate, ele au fost făcute și sunt accesibile doar unui număr restrâns de inițiați.

Ca și acum 10 ani, ca și acum 20, când Ion Iliescu încerca să promoveze asociațiile „apolitice” într-o societate post-totalitară, nu este, de fapt, vorba despre tendințe și studii științifice, ci despre intenția de a îndepărta publicul de o zonă pe care unii și-o cred rezervată doar lor. Când cel mai vandut săptămâna al țării renunță brusc la direcția sa, reorientându-se spre bârfe modene și audio-vizuale, când cel mai vândut cotidian generalist ascunde politica de ochii cititorilor săi, nu avem în față argumente socilogice ci, în unele cazuri, percepții deformate odată cu schimbarea zonei de interes a unei singure persoane sau, în alte cazuri încercarea de a muta ochiul opiniei publice asupra a orice altceva decât mișculațiile din lumea politică.

Spre deosebire de căderea de tiraj a AC, ce nu poate fi pusă, evident, doar în cârca distanțării de politică, creșterea fabuloasă a Adevărului ar putea fi un argument pentru a susține interesul sporit pentru orice altceva decât politică. Doar că această creștere de tiraj stă exclusiv pe o campanie de vânzare a unor cărți și dvd-uri la preț de șaormă. Când spargi 20.000.000 de euro într-un an, fărăr să te intereseze încasările, poți angaja oameni care să-ți promită că, datorită ție, românii nu vor mai da doi bani pe politică.

Realitatea, însă, contrazice toate aceste calcule și încercări de deviere a interesului public. Cnd ai peste 10.000.000 de oameni prezenți la vot în 6 decembrie 2009, înseamnă că interesul pentru politică este foarte mare. Când până și groparii sau paznicii de bloc sunt numiți politic, oamenilor n-are cum să nu le pese. Când toate subiectele cu audiență ale sfârșitului de 2009 au fost politice, n-ai cum să urli în gura mare că românii nu sunt interesați de politică.

Întâmplător, am auzit recent teoria vehiculată de ziarul lui Costache Patriciu la un apropiat al său. „Nimeni, dar absolut nimeni nu maivrea politică!” auzeam, în timp ce contoarele înregistrau mii după mii de vizionări pe niște subiecte ce implicau, inevitabil, oameni politici. Puși în fața evidențelor, acești oameni sunt gata să spună că a fost o simplă întâmplare. Când întâmplările se adună, iar coincidențele devin obișnuință, ei persistă și spun că nu-i adevărat, că, oricum, ei știu mai bine ce vrea target-ul. Când target-ul iese în stradă și merge la vot, specialiștii își închid telefoanele în casă, alaturi de ei și le dau ordin să nu mai sune.

Pe Cleopatra Stratan o înțeleg atunci când îi cere lui Gheorghiță să lase politica la portiță. Pe ceilalți nu, mai ales că sunt oameni culți în cap, cu șanse mari să se fi intâlnit pe undeva cu butada lui David Ogilvy: „nu considera niciodată că target-ul este prost. Target-ul ar putea fi mă-ta!”.

3 comentarii

  1. lasatzi, domnu’ PAH, ca stim si noi cum vine treaba cu apolitismu’ domnilor patriciu, albulescu, stanase, fiaru…
    iar tatal fatucei e atit de apolitic incit i’a facut campanie electorala lu’ voronin si comunistilor lui !

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. eu si cred ca cel putin jumatate din cititorii catavencu am renuntat sa-l mai cumpere in momentul in care si-a pierdut independenta.
    in momentul respectiv catavencu a pierdut principalul sau asset: credibilitatea.

    la fel cu dilema, acolo chiar nu am inteles ce s-a intimplat…de ce dinescu a primit 60%(!!!) pe care l-a pasat rapid la Patriciu.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Tinta lui patriciu a fost electoratul educat care trebuia sa ramana acasa la alegeri. Electoratul de la sate stim cu cine voteaza. Din partea lui dinu patriciu cei de la țara au avut liber la vot.

    Nu stiu cum se descurca PAH cu banii in momentul ăsta dar sigur iși pune capul linistit pe perna. Sa-i dea Dumnezeu sanatate

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.