Mă tutuiți? Te tutuiesc!

Am început să lucrez în presă la 15 ani. Tot atunci am început să fiu trimis pe teren. Întâi după țigări, apoi după informații. Ani buni de zile fața de minor inocent mi-a prins bine. Nu de puține ori am auzit „Lasă, mă, că e mic, ce dracu’ să înțeleagă ăsta?”. Dar niciodată nu am lăsat pe nimeni să-mi spună „tu” așa, aprioric.
Eu, unul, nu-mi permit să tutuiesc niciun vânzător. Nici măcar unul. Nu spun „Dă-mi!”, ci „Vă rog, puteți să-mi dați…?”. Dincolo de politețea pe care ar fi trebuit, la o adică, să o deprindem mai toți atunci când am frecat-o pe-acasă 7 ani (primii), mi se pare elementar să nu tutuiești așa, la întâmplare, primul venit. Nu știi dacă la șaormăria din colț nu vinde vreun profesor universtiatr doctor inginer etc șamad.
Așadar, eu nu tutuiesc din prima pe nimeni. Se spune că „francezii sunt atât de politicoși încât vorbesc la plural chiar și cu propria vacă”. Sunt fidel originilor mele și duc și mai departe obiceiurile strămoșești: eu vorbesc la plural și cu boii. Dar numai până în momentul în care încep să mă tutuiască.
După ce m-ați tutuit prima dată, totul e mult mai simplu. Înseamnă că am acordul tău pentru a te tutui, de asemeni, pe tine, te. Oricum te-ar chema și oricine ai fi. În plus, a-mi spune „domnul Patrick” nu ajută.

15 comentarii

  1. nu doar francezii sunt asa politicosi, in filme pe la televiziunile germane am remarcat uneori discutii conjugale in care modul de adresare e cu „Sie” (pluralul de politete)

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 1

  2. citat: „Nu știi dacă la șaormăria din colț nu vinde vreun profesor universtiatr doctor inginer etc” – ce importanţă are? Adică dacă aţi şti SIGUR că cel de la şaormărie NU e profesor universitar, l-aţi tutui? Nu cred (sper).
    Într-adevăr, şi la nemţi/austrieci pronumele de politeţe e atotstăpânitor. Se tutuieşte doar cu permisiune şi după muuultă vreme. Şi la noi era aşa, „înainte”. Trebuia să „bem de pertu”.
    Mie-mi place varianta anglo-americană, fără pronume de politeţe. La urma urmei mi se pare tot un fel de politeţe: îi tratezi pe toţi la fel, indiferent că snt şaormari sau profi universitari. Nu discriminezi pe nici unul cu pronumele de politeţe, şi nici nu te complici. Asta între colegi, de exemplu. Dar chiar şi acolo, oamenilor semnificativ mai în vârstă nu pot să le zic „tu” decât dacă-mi cer expres şi repetat.

    Răspunde

    Thumb up 1 Thumb down 0

  3. Eu cred ca trebuie sa ramane formele de politete cat mai mult. Felul de a vorbi arata „gradul” de integrare in societate. Mi se pare important si este o valoare care o voi impune copiilor mei.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 1

  4. explorish, și mie îmi place varianta americană. Dar sunt de părere că, netrăind în SUA, e obligatoriu să încep discuțiile la pluralul de politețe până am acceptul interlocutorului săne tutuim. Dacă acest accept/invitație nu vine, continuăm la plural. N-a murit nimeni din cauza asta.

    Răspunde

    Thumb up 1 Thumb down 0

  5. Politețea la români are suficiente și, după mine, destul de simple instrumente de vocabular. Mai prost stăm la „punerea în funcțiune”.

    Răspunde

    Thumb up 1 Thumb down 0

  6. Nu ai răspuns la prima întrebare adresată de „explorish” şi nu-i frumos să laşi omul neterminat. Subscriu la cele scrise de el şi revin cu întrebarea lui: dacă ai şti că cel de la şaormărie NU e profesor doctor inginere honorius prig… l-ai tutui? În general oamenii trebuiesc respectaţi şi tot în general trebuie trataţi cu măsură egală. Nu cred că între femeia de serviciu de la universitate şi decan există mari diferenţe, cu excepţia diplomelor. Dar pentru lipsa diplomelor nu cred că ar trebui răstignit cineva.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  7. Pai spuneam în text că nu l-aș tutui, cum nu tutuiesc pe nimeni din pima:) Despre asta era vorba.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  8. Bun, ce e de preferat : „Domnule sinteti un dobitoc!” sau „omule, esti genial !” Poti respecta tutuind si insulta „en vouvoyant” sau cum naiba se zice in romana. Prefer tutuitul academic, dar pot sa traiesc cu pluralul de politete (nu cu ala regal, „maiestatile voastre” si alte timpenii).

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  9. la o expozitie un critic ii demola tablourile lui Cezanne, fara sa stie ca acesta il urmarea cu mare atentie. in momentul in care nu a mai putut suporta, pictorul l-a batut pe umar pe critic si i-a zis: „domnule, ma cac pe dumneavoastra!”.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  10. am o sefa de 36 de ani,a impus ca personalul feminin sa i se adreseze cu „domnisoara”director…personalul masculin i se adreseaza pe nume,nu o deranjeaza…de ce oare?…LUME MULTA ,OAMENI PUTINI.A FI DOMN E O INTAMPLARE,A FI OM E LUCRU MARE!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  11. domnu patrick … totusi, am fost la arat :))

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  12. Am ceva de adaugat la asta si anume ca romanul pastreaza un minim de seriozitate atata timp cat ii vorbesti cu dvs. Din clipa in care incepi sa-i vorbesti la pertu, incepe sa se degradeze totul. Daca la inceput mai auzi un „ma scuzati, intarzii 10 minute” sau „am cautat sa va facem cea mai buna oferta”, dupa schimbarea modalitatii de adresare incep sa apara: „ba am fost aseara la o petrecere si de dimineata mi-am bagat pula-n el de telefon” sau „hai frate, te coiesti acuma pentru 10 lei…”.
    Si toate astea au aparut dupa revolutie in numele unui stil american gresit inteles.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  13. Apropo de politeţe, mi-a mers la suflet o o expresie apocrifă atribuită lui De Gaulle (sper să nu greşesc…), adresându-se unui fost colaborator care nu ştiu ce îi greşise: „Monsieur, vous êtes un imbécile!”.
    Asta cu politeţea la români e, tot vorba lui DeGaulle, un vast program. Un exemplu pe lângă cele ale DVS. PAH,- nu am încetat şi nu încetez să mă minunez de disponibilitatea multora dintre ei (noi….) de a interpreta un ordin imperativ dat între-o formă politicoasă „Du-te TE ROG şi fă cutare lucru” într-o cheie pur facultativă.
    Şi atunci, cum să nu-ţi zboare mintea şi respectu’ la francezi, doar acolo putea apare ceva atât de perfect de fabulos precum: „Domnul de Sade a dat ieri foc turnului şi mi-a făcut onoarea să se prezinte.”.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.