Nunți, botezuri, CAS

Presa moare pentru ca se pune CAS pe drepturile de autor. Presa murea, acum 15 ani, de fiecare dată când se scumpea hârtia de ziar. Când mai apărea un impozit, presa sucomba brusc. Cum venea un control de la Garda Financiară, presa era persecutată economic pe criterii politice. Cam dintotdeauna presa pare a fi prima vizată atunci când statul vrea să elimine unele dintre portițele de evaziune fisca;ă extrem de vizibile.

Astăzi, când se pune problema plății unor dări către stat de către cei care încearcă să eludeze visteria prin folosirea unor subterfugii legale, presa este iar în pericol. Și nu doar presa, ci și artiștii cântători sau artiștii interpretatori. Ca să nu pară o pledoarie pro domo, ziariștii au scos în față patrimoniul cultural al națiunii, arătând cât de dăunătoare ar fi pentru sănătatea intelectuală a nației plata dărilor către stat. Cu adevărat, apocaliptic. Dar, căci există și un dar…

Jurnaliștii își iau salariile pe drepturi de autor. Ăia cu salarii mici. Ăia cu salarii mari își iau salariile pe IMM. Cei dintâi nu contribuie la asigurările sociale sau de sănătate, sau nu contribuie în raport cu veniturile lor. Cea de a doua categorie nu contribuie absolut deloc, mai ales că IMM-urile lor, care, de obicei, nu dețin nici măcar un angajat, nu au profit. Când vine vorba de a trage la socoteală demnitarii statului român, și jurnaliștii prost plătiți și cei plătiți nesimțit zbiară din toți bojocii: „Dar noi, contribuabilii, care vă ținem în spate…” etc. Hăuleală falsă, atâta vreme cât verbalii reprezentanți ai plătitorilor de taxe nu i-au mai dat statului român un leu impozit de când au devenit megastaruri media. Generalizez, evident, iar acesta este un lucru rău, dar adevărul nu este foarte departe de spusele mele.

Când a apărut ipozitul forfetar, doi contribuabili de frunte (Liviu MIhaiu și Andreea Crețulescu) întrebau pe post: „Păi bine, noi, ăștia cu IMM-uri ce ne facem? De unde plătim?”. Întrebare corectă, de altfel, și perfect justificată: de unde să plătească impozit forfetar niște proprietari de IMM-uri care încasează lunar câteva mii de euro, nu au angajați și, totuși, n-au pic de profit?

Cum, de asemeni, justificate sunt și întrebările marilor artiști ai neamului, care, după o viață de șușe, nunți, botezuri și cununii neimpozabile, se văicăresc în fața telespectatorilor că au pensii mici și de-abia își mai duc zilele într-o lume ingrată, care a uitat tumbele pe care lefăceau dânșii pe litoral.

E nepopular să vrobești de funie în casa atârnaților, dar este, în același timp, imoral să pretinzi că ești mare contribuabil atunci când trustul tău își desfășoară afacerile printr-un offshore din Cipru (de exemplu), iar tu ai plătit ultima dată o dare la stat atunci când ai cumpărat un timbru fiscal necesar hărtiei care atesta că nu ești plătitor de TVA.

Cauzele reale ale impasurilor financiare prin care trec mai multe industrii (media, advertising) nu se găsesc în CAS-ul pe drepturile de autor sau în impozitul forfetar, dar, desprea asta, mâine.

5 comentarii

  1. Cu o mică excepţie, sînt deacord cu tine. Excepţia se referă la faptul că nu pot crede că o firmă care are profit, deci face producţie sau prestare de serviciu, nu are cel puţin un angajat. E… cam ilogic ce zici tu. Ori e o dezinformare pe care o faci cu bună ştiinţă ori nu eşti documentat, dar să ştii că, şi într-un caz şi în celălalt nu te deosebeşti de cei pe care îi acuzi. Ar fi bine să faci o rectificare în articol. Cu respect!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Tocmai ca eu vorbesc de firme care nu au profit si nu au nici angajati, dar au incasari de mii de euro lunar. Mecanismul este urmatorul: angajatorul vrea sa-ti dea un salariu mai mare, dar pe care sa nu plateasca dari la stat. Atunci te plateste pe firma. Firma unde tu esti asociat unic. Fiind asociat unic, nu poți fi și angajat al firmei tale. Incasezi banii, dar ii treci pe toti pe cheltuieli, bagand in facturi de la consumabile la chiloti. Nu faci profit. Nu ai angajati, nu platesti impozit la stat. Despre asta vrobeam. Mai clar, acum?

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. E clar că pornim intr-o polemică surdă. Nu-mi doresc asta, sincer. Orice mi-ai spune nu cred că o firmă poate exista fără un angajat. Firma nu are cheltuieli atîta timp cit nu are cine să facă „puţin deranj” pe-acolo…

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  4. Nu-i polemică, e realitate. există firme care nu au nici măcar un angajat. Ba, daca te uiti aici (http://www.citynews.ro/cluj/eveniment-29/licitatie-europeana-castigata-de-o-firma-cu-0-angajati-41425/), mai câștigă și licitații pe bani publici. Chiar n-are sens să prelungim discuția în direcția asta. Există grămezi de firme fără angajați cu carte de muncă. Le găsești la registrul comerțului.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  5. Păi am înţeles că scrii la un ziar cu profil financiar. Eu nu citesc aşa ceva dar „măcar” ministrul de la finanţe şi tot tre’ să citească cineva o chestie aşa interesantă. Bagă mare acolo poate o să li se pară şi lor la fel de anapoda cum mi se pare mie.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.