Un român, de ziua lui
S-a născut în 1918, cu 9 luni înainte să se nască România asta Mare pe care o sărbătorim azi. Pe tatăl lui îl chema Charles Abel Laurent Joseph de Hillerin, iar mama sa, înainte de a se numi Ecaterina (Kati) de Hillerin, purta numele Kovacs.
François Henri de Hillerin, cum spuneam, e doar cu 9 luni mai mare decât România Mare. Ar fi avut timp, așadar, să-i fie tată. Dar nu-i este și nici n-a pretins asta vreodată. A luptat, însă, în războiul țării lui, România, cu rușii, nemții și care or mai fi fost pe acolo. A fost pilot militar între 1942 și 1944, iar de când a fost lăsat la vatră n-a mai zburat. E doar unul dintre românii devotați dintr-o familie de francezi, un român care, așa cum spunea anul trecut, într-un interviu dat ziarului Adevărul și pe care l-au citit până la ora asta 99 de oameni interesați de istoria țării lor, ar vrea să mai zboare măcar o dată înainte să moară, pentru că în fiecare noapte visează că zboară.
De ziua României mă gândesc dacă visul acestui român este realizabil. În măsura în care am acceptul familiei și al lui, voi încerca să fac în așa fel încât unchiul François să urce iar în carlinga unui avion. E proiectul meu personal și nu e atât de spectaculos ca niște bancuri răsuflate, ca o fasole bine fiartă sau cine știe mai ce, dar e pentru un român care iubește țara asta, chiar dacă numele lui este de Hillerin.
Găsiți-vă fiecare românul, lăsați fasolea la o parte și, poate, ziua asta va însemna ceva, vreodată, și pentru noi.
0747 772 099
Dacă se întâmplă, cumva, să scrieți în presa locală, așa cum mai fac și eu, dacă vi se întâmplă ca textele voastre din presa locală să fie preluate cu nerușinare de către un site de tipul stirinumeoras.info sau stiri-numeoras.info, fără acceptul vostru, fără link, fără ca sursa să fie precizată și fără să vă apară măcar semnătura, sunați-l cu încredere pe Emanuel Udrea, proprietarul site-urilor, la numărul de telefon din titlu.
Avocații voștri îl pot contacta și la udrea.emanuel@gmail.com, la becultezu@yahoo.com sau pe twitter, @beculetzu.
Primul material al campaniei de imagine
Iată și primul material mai consistent al campaniei de imagine pe care o anunțam mai devreme. El este realizat de către Radu Bazavan, pe care îl cunoașteți și drept Groparu. Am băut atâtea beri virtuale cu dânsul și una sau două acu' două-trei luni, cand a trecut prin Tulcea, încât credeam că nu-și mai amintește nimic de la dezmățurile alea. Da' uite că-și amintește:
"Patrick Andre de Hillerin (PAH) este atâta de beţiv că acronimul său definitoriu nu mai este PAH, ci Gâl. Aşa de betiv că, atunci când îl chemi undeva, el zice "vin acum! de regiune superior!"
La cât e de drojdier, şi-ar putea deschide liniştit o fabrică de drojdie. Pentru el, tăria unui bărbat e o beutură.
Odată, s-a făcut un concurs de beut între un norvegian, un rus şi un marinar. A câştigat PAH.
PAH le-a dat meditaţii de beut englezilor.
PAH trăieşte într-o cramă. Filozofia lui de viaţă e simplă: nu contează alcoolul din bere, ci berea din alcool. Filozoful lui favorit - Diogene, căci trăia într-un butoi.
Când cauţi "alcool" pe google, primul rezultat e blogul lui PAH.
PAH e un băutor social: bea cât toată societatea.
Ce face PAH când nu mai poate bea? Îşi face clismă cu alcool de parbriz.
Aşa de beţiv că mai nou rachiul se cheamă PAHlinca.
Nu se mai cheamă absint, ci PAHbsint.
Mahmureala nu se mai numeste mahmureala, ci PAHmureala.
Alcoolic PAHnonim.
Piesa lui favorită? "Ia mai toarn-un PAHărel!"
Pentru el nu există abuz de alcool. Ci PAHbuz de alcool.
Ruşii au cosmonauţi, americanii au astronauţi. Noi ne mândrim cu un PAHlcoolnaut."
by Groparu.ro
Mulțumesc, prietene.
O campanie de imagine
Contextul general: chiar dacă nu lucrați în branșă, sunt, totuși, mari șanse să știți că situația în presă e destul de nasoală. Se închid publicații tipărite, sunt dați afară oameni, se deturnează bani din bugetele publice pentru a ține în viață publicații care, deși nu au tiraj sau audiență, servesc bine interesele puterii sau le vor servi bine în anul electoral 2012. Chiar și în condițiile astea noi încercăm să facem ceea ce facem de 21 de ani. Săptămâna aceasta s-a lansat, la pachet cu revista, Ghidul călătoriilor de iarnă, iar până la sfârșitul anului vom lansa un nou almanah. Pentru că nu ne-am înființat în forma actuală decât la jumătatea lui 2011, nu avem buget de promovare pe anul acesta. A existat ceva la lansarea revistei, dar pentru proiectele speciale nu există bani de campanie, deci e nevoiți să ne descurcăm cum putem. De aici și ideea unei campanii mai puțin convenționale, care nu are obiective de vânzări imediate, ci este mai mult o campanie de imagine. Veți vedea mai jos despre ce este vorba.
Brief: Almanahul Cațavencii pentru 2012 va fi dedicat bețiilor, bețivilor și băuturii în general. Subiectul e generos, povești există din plin, de pe la noi, de pe la alții, din trecut sau din prezent. Există, însă, și o problemă: pentru a a fi luați în serios, trebuie să fim cât mai credibili, să se vadă clar că știm despre ce vorbim. De aceea avem nevoie de o promovare ușor ieșită din comun. Nu vrem să se spună despre noi că suntem cei mai frumoși. Pentru asta există caricaturile lui Petry. Nu vrem să se spună despre noi că suntem cei mai buni din zona noastră. Pentru asta există BRAT, iar cifrele de audiență, când vor exista, vor vorbi singure. Nu, de data asta avem nevoie de credibilitate pe zona băuturii. Pentru că am fost neglijenți și nu am scris unul din trei texte despre mahmureli sau despre cum am băut cu amicii, nu ne-am pus contor cu berile băute în redacție etc, avem acum nevoie de ajutorul online-ului românesc.
O să începem cu mine. Am nevoie de cât mai multe texte în care să fiu descris drept bețiv sau, mai bine, alcoolic. Cel mai bine e să nu mă cunoașteți, ca să vă puteți da frâu liber imaginației. În linii mari știți tiparul: beat 24/24, 7/7. Petrecerile și ieșirile cu băieții nu se pun. Trebuie să relatați întâmplări ca și cum ați fi fost de față, dar în timp ce eu beam de stingeam, voi stăteați cu o apă plată în față și dezaprobați totul. Inventați o poveste despre cum m-ați cules din șanț și mi-ați dat o șansă. Adăugați cât de multe amănunte se poate. Cu cât mai sordide, cu atât mai bine. V-aș pune la dispoziție fotografii, dar n-am. Folosiți Photoshopul cu încredere. Și nu uitați scopul: să reiasă cât mai clar că sunt cel mai mare bețiv pe care l-ați cunoscut. Am nevoie de această chestie pentru ca textele mele din Almanah să pară cât mai credibile. Nu poți scrie despre beții, credibil, dacă nu-ți asumi.
Tot în interesul credibilității, ar fi bine să nu fiți unul dintre cei cu care am proces, să nu fi scris recent despre voi că ați plagiat și să nu fiți nevoiți să vă faceți obligații pe termen lung pentru a strecura informațiile respective prin presă sau pe bloguri. Puteți lucra la concurență, chiar dacă asta stirbește din credibilitate. Compensați prin pasiune și stil. Puteți avea un trecut plin de texte delirante. Iar nu contează. Intrați pe bloguri și comentați sub mai multe pseudonime. Trebuie să pară că este o chestie arhicunoscută.
Și acum, la muncă! onorariile și alte detalii le discutăm în privat, după ce îmi scrieți la adresa de e-mail de aici. Mulțumesc și spor.
Cum îți aperi un prieten
Când ai un prieten care trece printr-un moment mai prost, care a comis o greșeală destul de gravă pentru meseria lui, primul imbold este să-i sari în apărare. E normal. Dar nu îl aperi atacându-i pe alții pe niște chestii pe care nu le pricepi, sau folosind drept platformă o publicație în care, cu cinci minute înaintea ta, un coleg de-al tău îi acuza pe cei de la unul dintre locurile de muncă ale amicului de furt intelectual, necitare, plagiat.
Dar cel mai bine și mai bine taci, așa cum ai tăcut, normal, atunci când unchiul tău a fost condamnat pentru, printre altele, fals. Dacă nu taci, o să creadă lumea că ai asta cu falsul și furtul în ADN, mai ales că, absolut fără nici o legătură, s-a mai întâmplat să iei glume de pe aici și să le faci glume de copertă la tine.