Oportunități
Un prieten (Irinel) și-a lăsat sacoșa la coadă la un post de interceptor terestru în cadrul programului anti-rachetă. Fiind primul la coadă, am început să ne întrebăm dacă nu cumva e coada greșită sau dacă nu au fost deja date posturile respective unora mai piloși. Aparent nu, dar încă mai investigăm.
Până atunci, însă, dat fiind că negocierile pentru demararea programului vor dura între 12 și 18 luni, începând cu luna martie, ne-am dar seama că am putea pune bazele unei afaceri solide. Astfel, într-un cadru natural de excepție, acolo unde Marea Neagră se întâlnește cu munții sub formă de aluviuni, va lua ființă Universitatea Wernher von Braun pentru Interceptori tereștri. Se organizează cursuri intensive, de 10 luni, atât la sediul Universității, cât și prin corespondență electronică, cu explicarea procedurilor practice prin web-cam.
Cursurile sun absolut gratuite, cursanții beneficiază de experiența unor interceptori tereștri încercați, din Statele Unite, Israel și Africa de Sud, iar cazarea și masa sunt sponsorizate de către forțele aeriene ale Statelor participante la scutul anti-rachetă.
Singurele costuri pe care trebuie să le suporte aspiranții la diploma de interceptor terestru sunt cele legate de procurarea rachetelor pentru examenele finale. Astfel, în funcție de calificarea pe care o dorește fiecare cursant - de la interceptor terestru simplu, la interceptor terestru clasa I în grad de comandor - cursantul va plăti prețul unei rachete corespunzătoare gradului de complexitate. Cea mai ieftină este Racheta Albă, volumul I, iar cea mai scumpă este racheta iraniană de ultimă generație la data terminării cursurilor.
Pentru înscrieri, vă rugăm să vă adresți cu încredere secretariatului Universității Werhner von Braun pentru interceptori tereștri, aflat pe Strada Portului nr. 14, etaj 1, Tulcea. Telefon 0240534625.
Popor mic, dar plângăcios
De două zile încoace plâng televiziunile de știri și ne îndeamnă și pe noi să înmuiem batistele pe motiv că ambulanțele pline cu gravide se blochează în nămeți. Băi, nene, băi, da' ne-am ajuns, zău așa. Ce, o fi așa nasol să naști în mașină? Acum 2010 ani o domnișoară a născut într-un grajd, iar ăla micu a ajuns ditamai celebritatea. Atunci de ce nu s-a mai plâns nimeni?
Cât de greu trece timpul pe încălzirea asta globală
Pe 6 ianuarie mă duc liniștit și extrem de relaxat să-mi fac un nou card la ING. Hârtii puține, solicitudine maximă, căldură în sediu, ce mai toate condițiile pentru o relație client-bancă plină de succes. Cu o privire plină de profesionalism, angajatul model al băncii îmi spune că în maxim 4 zile lucrătoare voi primi acasă codul PIN al noului meu card. L-am primit abia ieri, 7 februarie.
Pentru că nu pun la îndoială corectitudinea și promptitudinea unei bănci atât de mari, îmi dau seama că între 6 ianuarie și 7 februarie au trecut fix 4 (patru) zile lucrătoare. Ceea ce înseamnă că, deși am muncit o lună întreagă, voi fi plătit doar pentru 4 zile. Partea care mă consolează e că și ăia de la bancă vor fi plătiți la fel, nu?
Rachetele iraniene nu pot fi depistate!
Nici n-a apucat bine Băsescu să anunțe că intrăm cu arme și bagaje în scutul antirachetă, că a și venit replica de la Mahmoud Ahmadinejad: "Rachetele iraneine sunt imposibil de interceptat!".
Cică iranienii au dezvoltat niște tehnologii laser atât e performante, încât nici o altă țară din lume nu mai știe să facă ce fac laserele lor. Mai mult, tocmai au inaugurat linia de producție a unor rachete care pot să doboare cu maxim succes ținte care zboară la viteză mică și altitudini reduse. Cam așa cum zburau avioanele fraților Wright, Vuia II și așa mai departe.
Ca de obicei, probabil că adevărul este pe undeva pe la mijloc. Adică Iranul are niște sisteme laser deosebit de precise și performante, dar la fel de probabil că acestea au dimensiunile unor autobuze de 60 de locuri. Rachetele care poartă aceste sisteme sunt, prin urmare, doar ceva mai mici decât Empire State Building. Greu de depistat, așadar, de către sateliții lui Obama, dar vizibile cu ochiul liber chiar și pentru marinarii cu cataractă din paza de coastă a României.
Totuși, parcă văd declarații politice în plenul parlamentului de la oameni de bine care n-au înțeles nici până în ziua de azi că iranienii sunt mari iubitori de farsi încă din născare.