Povestea începuturilor Tabu

Tabu este, încă, o revistă glossy cu priză la un anumit public de gen. N-a fost niciodată o revistă proastă, iar, dacă agreezi genul feminist agresiv, putea chiar să ți se pară o deschzătoare de drumuri în materie, cel puțin pe piața românească.
Puțini, însă, pot sau vor să-și amintească începuturile acestei reviste. Se făcea că, la un momentdat, unei echipe de juniori (la acea vreme) de la Academia Cațavencu li s-a dat drept temă de lucru încercarea de restructurare conceptuală a revistei. După aproximativ două luni de muncă (poate mai mult, poate mai puțin) Dragoș Mușat, Marius Borțea și ceilalți care mai făceau parte din echipă au venit cu un proiect. Dar nu era proiectul unei noi „Academia Cațavencu”, ci proiectul unei reviste glossy destinată femeilor. Un soi de Cademia Cațavencu cu public exclusiv feminin. Titlul propus era „Lupeasca”. Proiectul, mockup-ul și prezentarea au rămas la câțiva factori de decizie care l-au luat la puricat. După ceva vreme a apărut parteneriatul cu Media Pro concretizat în revista „Tabu”, condusă de Alice Năstase și Simona Catrina. Chiar dacă în revistă se găseau multe dintre ideile echipei care gândise „Lupeasca”, băieților nu li s-a spus nici mulțumesc. Mai mult, atunci când au încercat, timid, să ceară recunoaștere, li s-a spus că sunt niște nepricepuți care habar n-au cum se face o revistă. Așa, în linii mari, a apărut o revistă foarte trendy, dar pentru care nimeni nu s-ar zbate să dea o mană de ajutor pentru a o salva de la faliment. Păcat. „Lupeasca”, măcar, ar fi fost un titlu îndrăzneț.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.