Sete de repaos

Cred că am am mai scris despre puștii care abia termină școala sau și-au luat bacul și vor să se angajeze. De exemplu în publicitate sau în vreun loc unde au auzit ei că e trendy. Au zero experiență, chef de muncă egal, de asemeni, cu zero, da’ vor o cârcă de bani, program de lucru de 2 ore, mașină de serviciu pentru ziua când își vor lua permis, iPhone 8G și două grame de sare de baie pe lună plătite de firmă.

Am fost nedrept atunci cu acest gen de puști. Dacă ei așa au auzit că s-ar purta, de ce n-ar încerca? De la bugetarii cărora abia le ajunge salariul pentru plata facturilor și cu greu fac rost de niște stimulente ca să aibă cu ce s-o ardă prin cârciumi toată ziua și până la blazații din sistemul privat, care, ca să nu sfârșească precum Raluca Stroe, trec pe la birou două ore pe zi, toată nația e însetată de repaos. Pe undeva e și normal. Adică și așa se muncea prost și inefiecient. Dacă ar continua să se muncească și mult, vă dați seama ce dezastru ar putea să iasă? Plus că, dacă stai mai puțin la serviciu se consumă mai puține resurse, deci ești mai prietenos cu mediul, deci ești cu atât mai trendy. Mă gândesc să apelez la un ONG, ceva, să-i propun materializarea unei idei care tocmai mi-a venit: să strângem oameni acre să meargă cu metorul și să lase impresia că muncesc. Am putea să spunem programului „Munci Urbane” sau pe-aici. După care am putea cu un alt program de succes: oameni fini care merg cu metroul și numărăr al infinit aceeași bancnotă de un leu. Ăsta s-ar putea numi „Salarii Urbane”. Cred c-ar fi un real succes, cu condiția ca fiecare acțiune să dureze maxim 30 de minute, să se facă poze și să se dea pe Twitter și Facebook.

1 comentariu

  1. Mi-ar plăcea să scrie cineva şi despre puştii care s-au dus, au făcut o facultate pe banii lor, muncind de le săreau capacele, în timp ce profesorii lor îşi băgau picioarele în ele de cursuri şi seminarii, doar pentru că puteau, şi care s-au dus să-şi caute de muncă, indiferent de ce facultate făcuseră, pentru că înţeleseseră rapid că nu are nici o valoare (doar una sentimentală, dar ştim cât de sensibili sunt oamenii în ziua de azi) şi au muncit de dimineaţa până seara, ba şi-au mai luat şi un al doilea job, pentru că nu-i aşa, salariul trebuie să fie mic, fiecare bănuţ trebuie muncit. Şi s-au trezit copiii ăştia după zece ani de muncă, din care cinci la negru (adică fără forme legale, nu noaptea) că nu mai dă nimeni doi bani pe facultatea lor, pe munca lor, că toată lumea i-a fraierit iar acum nici măcar la sapă nu-i mai primeşte nimeni, pentru că nu au încredere în ei că vor rămâne şi nu vor pleca. Iar singurul lucru pe care îl au este o bicicletă pe care şi-au cumpărat-o muncind jumătate de an şi weekendurile. Pentru că restul banilor s-au dus pe mâncarea mai scumpă ca în Occident, pe chiriile nesimţite, pe hainele care costa mai mult decât în mallurile din State şi pe serviciile medicale de tot rahatul.
    Uite şi despre ăştia mi-aş dori să scrie cineva (scuze pentru logoree, mi-a cam sărit ţandăra, şomajul are efectul ăsta câteodată). În rest, sunt total de acord cu tine în ceea ce priveşte flash-moburile de doi lei şi hipsterii de ziua a şaptea. Unde mai pui că flash-mobul ăsta este şi un sport periculos, după cum se poate vedea şi din clipul de aici http://onlinejournalismblog.com/2010/11/17/a-mob-is-just-a-crowd-youre-not-part-of/

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă reply - neagrigore

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.