Slăvit fie numele tău, incompetență!

Sunt, de ce să nu recunosc, un admirator al incompetenților. Nu al tuturor, ci al celor care, având atribuții clare, deadline-uri ferme și sarcini bine conturate tot mai găsesc puterea să se scoată, dând vina pe oricine altcineva decât ei înșiși. Este eterna problemă a tranzitivului românesc. Știți bancul cu cele două bile, aia care „s-a” stricat și aia care „s-a” pierdut. Așa se întâmplă aici, la porțile Orientului: totul ia formă de verbe tranzitive. Lucruile „se” strică, nu le strică cineva. Lucrurile „se” fură, nu le fură cineva și așa mai departe. Incompetentul, hoțul, impostorul, toți se ascund în spatele unui anonimat binecuvântat. Nu e treaba nimănui să facă un anume lucru, dar, dacă iese bine totți se bat cu pumnul în piept și vor decorații. Dacă ceva merge prost, toată lumea era în concediu, avea grijă de copil sau era în pauza de masă. (Ce, nici în pauză de masă nu mai poți să mergi în țara asta fără să ți se reproșeze?). Așa cum nimeni nu știe să spună „Bravo, bă!” când ai făcut ceva bine, tot așa nimeni nu are coaie să spună „Am greșit, e vina mea.”. O țară mișto, unde responsabilitatea nu se învață la școală, iar fuga de responsabilitate e sport național. Mai stau puțin, mă mai disterz pe-aici și, când s-o mai încălzi, încep să studiez serios ofertele de joburi din Provence.

2 comentarii

  1. Bravo Ba!!!
    foarte misto postul

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. sa inteleg ca tu nu te-ai fofilat niciodata? sau si mai bine zis ca nu ti-ai insusit merite care nu iti apartineau? daca asa este, asa să-ti ajute Dumnezeu!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.