Azi am fost supus, de către colegul Nic, unui tir furibund peste tranșeea numită colegul Channel. Că hâr, că mâr, că una, că alta că presa e plină de oameni care n-ar fi ajuns acolo dacă părinții lor n-ar fi fost ba aia, ba, pe alocuri, ailaltă. Și că blogerii sug. (Ca o paranteză, prin forța împrejurărilor, Nic, el însuși, este bloger:).
Si am zis că, de dragul lui Nic, aș putea face un exercițiu. Nu știu cât ar fi el de util pentru umanitate, dar pe mine m-ar dezmorți puțin. Să spunem că, în maxim două luni, aș putea să alcătuiesc două portrete de bolgeri: unul în vârful piramidei, celălalt prin subsolurile ei. V-ar interesa? Că, deși o fac oricum, îmi pasă și de publicul țintă.
Articole similare
3 comentarii
Adaugă un comentariu
Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Do it!
just do it!
din neintelegerea diferentelor de capital cultural rasar intotdeauna, ca dupa binefacatoare ploi, har-uri, mar-uri, banale tiruri retorice. furibundetea este un dat genetic, este ca lungimea nasului, n-ai ce-i face.
„prin forta imprejurarilor”, gasesc destul de plina de amabilitate aceasta precizare.