Toca virilis

coverblogtoca

Erai

imaginea perfectă

a uitării

de sine.

Boem de viță

veche,

zăngănind

inele,

lanțuri grele

și simboluri.

Umpleai goluri.

În vodca ta,

cafea de dimineață,

era atâta soare…

Chiar pe ceață.

E-atât de trist,

bătrâne, satul

fără voi:

ÎNAPOI!

Pe plaja tristă,

plină de umor,

nu e,

în dimineața asta,

nici urmă de om gol.

În apa mării

sexu-i interzis:

„mor cai de mare”,

mi s-a zis.

Ce vremuri,

când, tineri,

îi călăream

toată noaptea de vineri.

Și Dobrogeanu s-a închis,

să știi.

E-acum o mănăstire goală,

fără călugări,

fără mușterii.

2 Mai

lipsiți de-aici:

Irina și tu.

Trebuia să fiți mai fermi

și morții

să-i fi spus mai tare

NU!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.