Traian Băsescu ne-a eliberat

„Se încearcă acreditarea ideii că statul, guvernul, este responsabil pentru fiecare cetăţean. Nu-i adevărat. […] Va trebui să continuăm să explicăm oamenilor că niciodată statul nu va reuşi să se îngrijească de fiecare cetăţean.”
Traian Băsescu, Președintele României, 10 decembrie 2010

10 decembrie 2010 este data la care am devenit niște oameni cu adevărat liberi. Traian Băsescu a rupt lanțurile care ne țineau legați de statul român. Pentru că, până acum, noi credeam că plătim impozite pentru ca statul să aibă grijă de noi. Să plătească polițiști, funcționari, medici. Să construiască drumuri, să le întrețină. Să plătească profesori și aș mai departe. Pentru pensii, eventuale ajutoare de șomaj sau indemnizații de creștere a copiilor plătim la bugetul asigurărilor sociale. Pentru sănătate plătim la bugetul asigurărilor de sănătate. Am mai scris despre asta, dar acum Traian Băsescu a oficializat, oarecum, visul meu.

Daca statul, prin vocea președintelui țării, recunoaște că nu poate avea grijă de mine, îl rog să-mi dea asta în scris. Căci dacă el nu poate avea grijă de mine, atunci nici eu nu mai sunt nevoit să-l plătesc. Doar nu suntem în comunism, să fi obligat să platesc pentru niște prestații inexistente. Nu, Traiane? Și dacă tot nu suntem în comunism, cum îi place lui Traian să creadă, de când l-a condamnat el, atunci ar trebui să renunțăm și la chestia aia cu „de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi”. Adică să nu mai impozităm în funcție de venituri. Punem o taxă fixă pentru greșeala de a fi român. Ai bani s-o plătești, bine. N-ai bani? Pa-pa. Asta ar fi, așa, doar o taxă pentru că exiști. Sănătatea, pensiile, școala, să ne lase să ni le contractăm noi, în sistemele private, ca să nu-și mai bată el, statul, sau el, Băsescu, capul cu grija de noi.

Cam asta ar fi. Statul nu are grijă de noi că nu poate, noi nu-i mai plătim, că n-ar fi normal, toată lumea e fericită și ne vedem de treabă. Mulțumim, Traiane, că ne-ai eliberat. Ești un boier și așa o să intri în istorie.

1 comentariu

  1. nu taxarii fara reprezentare a mai fost folosita, ca declaratie, cu cateva sute de ani in urma. si a mers. nu vad de ce nu ar merge si la noi.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.