Un român, de ziua lui

S-a născut în 1918, cu 9 luni înainte să se nască România asta Mare pe care o sărbătorim azi. Pe tatăl lui îl chema Charles Abel Laurent Joseph de Hillerin, iar mama sa, înainte de a se numi Ecaterina (Kati) de Hillerin, purta numele Kovacs.

François Henri de Hillerin, cum spuneam, e doar cu 9 luni mai mare decât România Mare. Ar fi avut timp, așadar, să-i fie tată. Dar nu-i este și nici n-a pretins asta vreodată. A luptat, însă, în războiul țării lui, România, cu rușii, nemții și care or mai fi fost pe acolo. A fost pilot militar între 1942 și 1944, iar de când a fost lăsat la vatră n-a mai zburat. E doar unul dintre românii devotați dintr-o familie de francezi, un român care, așa cum spunea anul trecut, într-un interviu dat ziarului Adevărul și pe care l-au citit până la ora asta 99 de oameni interesați de istoria țării lor, ar vrea să mai zboare măcar o dată înainte să moară, pentru că în fiecare noapte visează că zboară.

De ziua României mă gândesc dacă visul acestui român este realizabil. În măsura în care am acceptul familiei și al lui, voi încerca să fac în așa fel încât unchiul François să urce iar în carlinga unui avion. E proiectul meu personal și nu e atât de spectaculos ca niște bancuri răsuflate, ca o fasole bine fiartă sau cine știe mai ce, dar e pentru un român care iubește țara asta, chiar dacă numele lui este de Hillerin.

Găsiți-vă fiecare românul, lăsați fasolea la o parte și, poate, ziua asta va însemna ceva, vreodată, și pentru noi.