Valoarea n-așteaptă numărul Pașcanilor

Stimate băiete,

În alte condiții nu ți-aș fi scris. Deloc. Nici măcar nu m-aș fi referit la tine, luând în serios rugămintea primită pe SMS de la șeful tău de a vă lăsa în durerea voastră. Dar nu pot să iau în serios rugămintea cu pricina, atâta timp cât voi nu aveți altă treabă decât sa mușcați în continuu de cur locul de unde ați ciugulit din palmă.

Așadar, stimate băiete, îmi pare rău. Îmi pare rău că ți-ai început cariera de ziarist la niște publicații pe care nici măcar nu vrei să le treci în CV. Dar, să știi, pentru faptul că tu te simți rușinat de cariera ta nu este vinovat Doru Bușcu, nu este vinovat Ioan T. Morar și nu este vinovat nici Sorin Ovidiu Vântu. Tu ești vinovat, pentru că nu văd nimic rușinos în a fi redactor-șef al revistei culturale Acces sau în a fi lucrat la Orizontul din Pașcani.

Îmi mai pare rău, stimate băiat, că ai ajuns târziu în București și că n-ai apucat să faci nimic memorabil. Dar nici pentru asta nu e nimeni vinovat. Era conjunctura internațională proastă și nici feng-shui-ul nu te-a prea ajutat. Asta e. Dacă tu credeai că tot ce mișcă în media de la Podu Iloaiei încoace nu te așteaptă decât pe tine pentru a deveni idol unic al tuturor jurnaliștilor, trebuie că ai suferit o dezamăgire cruntă.

Îmi pare bine, însă, stimate băiete, că ai găsit un loc unde să te manifești plenar. Îmi pare bine că nu mai ai mogul, nu mai ai stăpân, nu te mai bate nimeni la cap. Îmi pare bine că ești un soi de șef și că la Moțca lumea bea în cinstea acestei realizări.

Dar, stimate băiete, am o rugăminte la tine. După ce noi am făcut asta și asta, e absolut de căcat ca și tu să te apuci să faci ceva similar. Mai ales că nu ai umor, nu ai rigoare, iar în cazul încercării tale nici nu te-au ajutat prietenii de la ANAF, să-ți dea textele gata scrise pe sub ușă. Așa că, stimate băiete, încearcă, pentru început, să ai ideile tale. Pot fi și proaste, dar să fie ale tale. Te vei simți mai bine atunci când vei încerca să explici acasă cu ce te ocupi.

Dacă nu poți, stimate băiete, decât să șterpelești ideile ălora pe care îi urăști, nu-ți fă griji. Există un loc pe lume și pentru tine. În Moțca (m-am interesat) lumea nu are acces la Academia Cațavencu și nici la internet. Dacă ți-ai face o revistă acolo, ai avea șanse mari ca toți cititorii din cârciuma locală să te ia drept original.

Dar până atunci, stimate băiat, ia o distanță respectuoasă de ideile naostre. Și, implicit, de noi. Iar dacă mai vrei să înjuri pe cineva de la Academia Cațavencu, înjură-i pentru că au acceptat ca un impostor ca tine să fie angajat acolo.

3 comentarii

  1. nu-ți fă griji?! nţ!

    „nu-ţi face griji” e forma corectă de imperativ negativ.

    Mais où sont les textes impeccables d’antan?!

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  2. Felicitări pentru text. Foarte fain scris.
    Mare parte din el merită dat mai departe, pentru toţi epigonii de ziua a şaptea din presa românească.
    Nu mă interesează conflictul între AC şi RK, nu iau partea nimănui, dar de prea multe ori am văzut imitaţii ieftine în loc de articole originale.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

  3. Este foarte adevarata vorba ca „pe cine nu lasi sa moara,nu te lasa sa traiesti”,am simtit-o si eu pe pielea mea.Pe de alta parte,daca ar fi sa va complimentez pe amandoi,stiti,fara indoiala,ca Istoria Literaturii,ca si cea a Jurnalismului sunt pline de asemenea dueluri polemice,care,in unele cazuri,au avut savoarea lor.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.