Votați Hunor Kelemen! Kelemen Hunor Allamelnökjelölt!

În ultimii 20 de ani am fost un dobitoc. Sunt în continuare. Asta pare a fi starea mea naturală de agregare: idioțenia. Cel puțin în materie de opțiuni electorale. Am votat PNȚCD-ul, am votat CDR-ul, am votat cu Emil Constantinescu, deși mi s-a părut mereu un surogat, am votat cu Băsescu. Ba chiar am și fost la referendum ca să-l readuc la Cotroceni. Am votat mereu, conștiincios, ca un idiot ce mă aflu. N-am vrut să-mi recapăt cetățenia franceză, pentru că am crezut mereu că se poate face ceva aici. Acum sunt captiv al propriilor mele decizii, iar cetățenia aia a unei țări civilizate imi este inacesibilă, pentru că s-a scurs prea multă vreme de când ultimul meu strămoș direct francez a dat colțul.
De o săptămână mă uit siderat la politicienii români. Băsescu, cel căruia încă îi mai găseam cirscumtanțe atenuante, a luat-o razna rău de tot. Geoană (un om judecat în consiliul de onaore al MAE, pe vremea când era ambasador în SUA, pentru dispariția unei sume de peste 100.000 de dolari) îmi întoarce stomacul pe dos. Antonescu este un biet Ken (din Barbie și Ken, știți voi…) care încearcă să verbalizeze cu voce masculină. Oprescu rămâne pentru mine omul în al cărui spital a contactat Corneliu Coposu septicemia care l-a băgat în mormânt.
Pe care dintre ăștia i-aș putea vota? Pe niciunul. Mi s-ar usca mâna în care aș ține ștampila. Dar, cum mă încăpățânez să merg la vot, nu vă pot spune decât că am găsit o soluție. A mea, personală, dar pe care nu mă sfiesc să v-o recomand călduros: Hunor Kelemen. Nu știu mare lucru despre el, i-am găsit site-ul abia azi, dar mă voi duce să-l votez. Nu din frondă, ci din disperare. Și pentru că, așa, votul meu nu va putea fi furat, direcționat spre altcineva sau așa mai departe.
Faceți ce vreți, sunteți oameni liberi. Eu am ales. Îl votez pe Hunor Kelemen.
Și nu, nu accept bani pentru această opțiune, dar sunt oricând la dispoziția echipei lui de campanie. O fac pentru mine, pentru Madi, pentru Stéphanie, pentru Tom și Pluto. Și o mai fac pentru un zâmbet de sus, pe care îl bănuiesc deja pe buzele lui Kati Kovacs, strabunica mea din Szentlélek.

1 comentariu

  1. Am primit un comentariu la acest post de la cineva din Timisoara, care acum cateva zile imi dadea muie pe Twitter. Nu l-am aprobat, pentru ca individul mi se pare, așa cum i s-a dus buhul, un vierme irelevant.

    Răspunde

    Thumb up 0 Thumb down 0

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.