Ziua Intendenței – episodul XIV

* În care președintele Dragoș Constantinescu se dezlănțuie într-un memorabil discurs despre incompetență.

În CSNDPSDGUDGU parcă venise vacanța mare. Documentele zburau prin aer. Consilierii se îmbrațișau cu consilierele, generalii cu secretarele, chelnerii cu bucătăresele, DJ-ul cu platanele, Ion Iliescu cu sergentul Mihaiță și cu Emil Constantinescu iar Adi S se îmbrătișa singură, reprezentând cu succes miticul androgin al lui Platon – barbat și femeie, femeie și bărbat, bărbat și bărbat, femeie și femeie, toți și toate în același corp de transexual.
Așa se întampla de fiecare dată când DJ-ul declara închisa criza. Acum, toți îl așteptau pe președintele Constantinescu să se urce pe masă și să danseze dansul oficial de încheiere a ședinței. În clipa de liniște creată pe fondul acestei așteptări se auzi zgomotul sec al șepcii președintelui, zgomot produs îndeosebi atunci când aceasta se trantea pe pământ. DJ-ul își reveni primul și schimba brusc melodia. Acum boxele de maxima securitate bubuiau imnul tradițional al reînceperii în grabă a ședințelor: „Aș da zileeee de la mineeeeeee!”.

– Băi, jos! Toată lumea jos! Băi, asta nu era o simulare să vă bateți voi joc de ea și nici o criză de tabloid, idioților! Idioților, băi! Na, că mă repet. EB, explică-le tu despre ce este vorba. Și cu aceste urlete autoritare, președintele Dragos Constantinescu recăzu în fotoliul său. Cu demintate, nu lăsă să se vadă asta și zâmbi în continuare, deși îl cam incomoda.

EB, generalul, trase în piept niște aer și, ușor încurcat, dezvălui ceea ce sperase să rămână ascuns pe vecie:

– Vedeți dumneavoastră? Ei bine, majoritatea vedeți, mai puțin domnul Iliescu, orbit temporar de niște explozii grafice din Solitaire. Nu este atât de simplu. Truțulescu nu a fost un accident, ci un exemplu. Un exemplu necesar. Arestarea și condamnarea sa s-au produs pe vremea fostului președinte Constantinescu, bănuit ca ar fi fost furnizor de țigări al Seniorului. Fals, cu totul fals, căci fostul președinte nu era decât un comisionar ca toți comisionarii, puțin la simțire. Dar Truțulescu trebuia condamnat și încarcerat. Din rațiuni de stat. Și din rațiuni de mers pe la alde UE și NATO cu căciula în mână, ca să ne primească printre dânșii. Înțelegeți, da?

– Mulțumesc, generale, mulțumesc. Așadar, doamne și domni consilieri, doamne și domni miniștri, doamne și domni ce funcții oți mai avea voi, doamnă și domnule Adi S, priviți-l cu admirație pe acest om fara de care, ca să fim extrem de sinceri, voi n-ați avea nici măcar de unde să vă mai luați salariile. Pe care, de altfel, nici măcar nu știu de ce vi le luați. Chiar nu e nimeni în încaperea asta, cu excepția lui EB, care să știe ce se întâmplă în țara asta? Vreun ministru de interne, ceva? Vreun șef de serviciu secret? Vreun șef de stat major? Să nu-mi veniți cu scuza aia penibilă că am făcut atâtea schimbări și rotații de cadre de nu mai știți nici voi ce funcții să declarați acasă. Nu despre asta e vorba, ci despre incompetență. Daca ați fi fost competenți – hai, dacă vreunul dintre noi ar fi fost competent – eram departe acum. Ca țară, ca națiune, în plan personal.

Să luăm exemplul meu: mi-aș fi dorit să ajung mecanic de locomotivă. Dar, pentru asta, ar fi trebuit să pun osul, să învăț lucruri complicate, să mă agit, să fiu, într-un cuvânt, competent. Însă, când crești în casă cu un om ca tatăl meu, un om de o valoare inestimabilă, un intelectual fin, un mare spirit al neamului nostru, deci așa… când crești în casă cu așa ceva, cum să mai poți spera să ajungi competent? Ce era sa fac? M-am făcut și eu ce am văzut în familie: președinte al României. Iar pe Sana am facut-o prima doamnă, așa cum a fost și mama. Totul e, ca incompetent, să-ți vezi lungul nasului. Să știi unde să te oprești. Dacă țintești prea sus nu înseamnă decât că, pe langă incompetență, mai dai dovada și de prostie crasa. Ceea ce este cazul cu toate persoanele din aceasta incapere. Evident, cu doua excepții: generalul EB – care, din acest moment, prin decret prezidențial, este mareșal al gloriosului nostru SPP – și sergentul Mihaita, care îl imită pe Gorbaciov așa cum nici acesta din urmă n-o poate face. Tot de astăzi, pentru nenumaratele-i merite, Mihăiță este numit, tot prin decret prezidențial, amiral. Și v-aș rugă să desprindeți mâinile domnului Iliescu din jurul gâtului domnului amiral Mihăiță, căci nu vreau sa fac o avansare post-mortem.

Cât despre voi, ceilalți, iată ce am hotărât în urma unei mature chibzuințe: cei care până în acest moment aveau funcția de consilieri prezidențiali sunt numiți miniștri, iar cei care erau miniștri devin consilieri prezidențiali. Cunoașteți deja procedurile obișnuite, așa că vă rog să vă schimbați ecusoanele între voi și să ieșiți naibii din CSNDPSDGUDGU, până nu mă enervez iremediabil! Să rămână doar mareșalul, amiralul și personalul strict necesar. Țara asta mai trebuie și condusă. Liber.

(Episodul viitor joi, 23 mai 2013)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.