Ziua Intendenței – episodul III

* În care aflăm de ce a interzis Emil Constantinescu fumatul, ce ziare citește de când s-a retras din politică, ce visează și cum a reacționat după ce a fost învins în alegeri de către propriul fiu.

(Sumarul episoadelor anterioare: Președintele Românieie, Dragoș Constantinescu, își întrerupe vacanța de Paște 2001, revenind de urgență în țară din Indonezia. În mod inexplicabil, unul dintre cei mai mari dușmani ai stabilității țării, fostul colonel-contrabandist Gheorghe Truțulescu este eliberat din închisoare, provocând entuziasmul mulțimii.)

Emil Constantinescu. Geolog, jurist, fost rector al Universității București, fost președinte al Adunăriii Rectorilor din România, fost candidat la președinția României. Fost președinte al României. Un om de 59 de ani pentru care viața politică nu mai prezenta nici un interes.

Fusese bun și drept. Fusese neiertător cu cei răi. Încercase să stârpească corupția din rădăcini. Voise cu tot dinadinsul să facă reformă. Umblase cu ocaua mare pe lângă ceilalți membri ai coaliției guvernamentale, care își puteau permite și ocale mai mici, din import. Nu-i plăcuse presa niciodată, dar acum, de când se afla la pensie, trecea drept mare consumator de jurnale. Adevărul e că reședința de la Scroviștea, care-i plăcea foarte tare încă din timpul mandatului și pe care statul i-o făcuse cadou, alături de o pensie viageră, îl predispunea la mici farse. Dimineața, după ce-și sorbea cafeaua, se așeza confortabil în fotoliu și cerea un ziar. După ce-l primea, îl deschidea vădit interesat la paginile de mijloc și se adâncea în lectură. După 30 de secunde era deja de mult în tărâmul viselor. Reușea să stea în fotoliu, cu trunchiul absolut drept, chiar și patru ore.

Îi plăceau, deci, ziarele mari, neputând sa înghită tabloidele și săptămânalale politico-financiare. Nu-i asigurau o acoperire destul de bună. În timpul acestui somn adânc visa. Cel mai adesea visa ceea ce făcuse pentru țară în timpul madatului său. Daca, în vis, lua la puricat Contractul de 200 de zile, somnul putea să dureze și mai mult de patru ore. Dacă, însă, ajungea să viseze anul 1999, după puțin timp se trezea speriat, leoarcă de sudoare. Nu agrea coșmarurile, iar anul 1999 asta fusese pentru el. Își amintea și acum că unul dintre consilieri îi spusese răspicat: “Domnule președinte, dacă minerii n-aveau vodcă și țigări, n-ajungeau niciodată la București!”. Vodca nu putuse s-o interzică. Ar fi fost prea mult. Încercase și Deceneu, cu mult timp în urmă, să facă ceva similar și, poftim recunoștință, îi făcuse cineva statuie? Pe când țigările ? Da, țigările putea să le interzică. Avea și ziariști de partea lui. Unul dintre ei, un ziarist foarte cunoscut și apreciat, era chiar deschizător de drumuri în lupta antitabac. Folosind o adeverință eliberată de un medic pe care-l avusese invitat într-o emisiune, își dăduse colegii în judecata pe motiv că îi desenează caricaturi pe plămâni cu fumul lor nenorocit, pe care el, un nefumător, e nevoit să-l înghită. Nu câștigase, dar era, oricum, un început. Interzisese, deci, tutunul. Unii detractori ziceau că n-o făcuse decât dintr-un soi de complex al fiului față de părintele spiritual care-l trimitea la chioșc după țigări. Alții spuneau că n-ar fi vrut decât să-l mai oprească din nebunii pe Dragoș, acuzat de participare la contrabanda cu țigări.

A, da… Dragoș. Un băiat bun, un fiu exemplar. Și totuși, el unul nu putuse să nu demisioneze exact în ziua în care ar fi trebuit ca, în Parlament, să-i predea propriului fiu, care-l învinsese în alegeri, prerogativele de președinte. Mai erau și acum voci care răspândeau zvonul mincinos că se agățase cu dinții de putere până în ultima clipă. Mai mult ca sigur că ăia habar n-aveau ce înseamnă nervi de tată…

(Din episodul următor: președintele Dragoș Constantinescu ajunge în siguranță în România, iar noi aflăm de ce nu poate aboli legea prin acre este interzis fumatul, precum și comercializarea produselor din tutun. În exclusivitate, doar aici, miercuri, 1 mai 2013, ora 18.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.