Ziua Intendenței – episodul IV

* În care președintele Dragoș Constantinescu este primit de televiziuni la aeroport. Nu se întâmplă nimic altceva.

(Rezumatul episioadelor anterioare: președintele Dragoș Constantinescu se află în vizită la socri, în Indonezia, pentru a petrece Paștele Indonezian de rit vechi românesc, antic și acceptat. Vacanța îi este întreruptă de vestea că Gheorghe Truțulescu a fost eliberat în mod misterios din închisoare. Pentru a micșora efectele unei crize politice iminente, președintele se întoarce în țară de urgență. Între timp, fostul președinte, Emil Constantinescu, rememorează la umbra unui cotidian în format mare evenimentele care l-au dus la pierderea alegerilor.)

La aeroportul Internațional Otopeni presa se strânsese ciopor în jurul unui tânăr zâmbitor, care, cu un aer detașat, dădea declarații în stânga și-n dreapta. Președintele Constantinescu de-abia aterizase după un zbor lung și obositor, dar asta nu se vedea pe chipul lui. Ceva mai în spate, prima doamnă a țării, Sana Dewi Hendartono Cipăianu Constantinescu, se lupta pe viață și pe moarte cu două valize imense.

Dragoș și-ar fi aprins o țigară, dar știa foarte bine că gestul ar fi stârnit un mare scandal politic și ar fi dus, poate, chiar la suspendarea din funcție. Ori, numai de suspendări n-avea țara nevoie în asemenea momente. Încurajat de succesul campaniei sale din anul 1999, un cunoscut ziarist devenise șeful Partidului National al Nefumătorilor si Fumătorilor Pasivi, iar acum îi monitoriza orice mișcare. Președintele încercase de mai multe ori să abroge legea promovată de tatăl său, dar nu existase voință politică. PNNFP deținea în jur de șapte procente în Parlament, iar o mișcare pro-tabac nu prea avea sorți de izbândă. Serviciile secrete lucrau pe brânci ca să găsească ceva compromițător în biografia șefului PNNFP, însă, cel puțin deocamdată, rezultatele erau nule. Se părea că e vorba nu de un om ci aproape de un sfânt. Nu bea, nu călcase niciodată strâmb în afara căsătoriei, și, evident, nu fuma. Fumase, ce-i drept, mai demult, dar recunoscuse acest lucru în campania electorală din 2000, cerându-și scuze tuturor acelora pe care, din teribilism juvenil, îi expusese fumului scos de țigările sale.

Dragoș se scutură cu un gest scurt de aceste gânduri negre și se îndreptă grăbit spre ieșirea din aeorport. Îl cam scotea din sărite că Sana, ca de obicei, întarzia, și crezu de cuviință ca măcar acum, cand îl așteptau treburi importante, să-i trimita doi sepepiști ca să o ajute la căratul bagajelor. Generalul E.B. îl aștepta afară. Presedintele dădu să-l îmbrățișeze, dar seful SPP-ului îi făcu discret un semn spre camerele PRO TV-ului, amintindu-i că nu era locul. Limuzina roșie (o extravaganță de-a Sanei, pe care n-o putuse refuza), cu geamuri fumurii, opri lângă președinte. Șoferul coborî și-i deschise ușa, poftindu-l înăuntru.

(Facem cunoștință cu cei 3, membrii unei societăți secrete care conduce televiziunile și mânuiește mai multe lucruri decât s-ar putea bănui după vila fără curent electric în care conspiră. În exclusivitate doar aici, miecuri, 1 mai 2013, la ora 21!)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.