Ziua Intendenței – episodul V

* În care aflăm că există 3 oameni, 3 bărbați, care complotează într-o casă cospirativă din Băneasa. Mai aflăm că au puteri nebănuite în televiziuni și că au călătorit mult, atât înainte de 1989, cât și după aceea.

(Rezumatul episoadelor anterioare: Președintele Dragoș Constantinescu sosește de urgență înapoi acasă, întrerupându-și vacanța de Paște din Indonezia, pentru a punea capăt crizei declanșate e eliberarea lui Gheroghe Truțulescu. În românia nu se mai fumează din 1999, de când fostul președinte, Emil Constantinescu a interzis acest lucru.)

Undeva în Nordul Bucureștiului, într-o casă conspirativă discret disimulată printre vile cu 3, 4 ba chiar și 5 etaje, într-o camera înțesată cu dispozitive de bruiaj, stăteau la lumina lumânărilor 3 bărbați aparent banali. Nu-i vom descrie acum în amănunt, dar vom spune că pe fețele lor se citea o oboseală crâncenă. În fond, stăteau de 28 de ore în fața televizoarelor, urmărind ce se întâmplă în țară și în lume. Din când în când își mai notau câte ceva în niște carnețele verzi, cumpărate de unul dintre ei dintr-o călătorie de afaceri la Letea, pe vremea când fabrica de hârtie încă aparținea statului.

În cele 28 de ore avuseseră deja loc 3 pene de curent de circa 2-3 minute, iar acum, de vreo 6 ore, o traversau pe cea de a patra. De aici și rostul lumânărilor. Cum combustibilul de la generatoarele de electricitate se terminase cu ceva vreme în urmă, iar de cumpărat de la benzinărie nici nu se punea problema, dată fiind nevoia de conspirativitate, de vreo 38 de minute cei trei urmăreau știrile și breaking news-urile pe ecranul de 3,5 inch al unui televizor portabil nemțesc, cumpărat de șoferul unuia dintre cei trei de la unul dintre magazinele Saturn din Viena, cu ocazia unei vizite de stat.

Obosiți, cei trei aproape că nu-și mai vorbeau. Numele lor nu ne sunt încă familiare, ba nici măcar cunoscute nu ne sunt, căci încă de la început nu și-au spus decât „domnule…”, pentru a trece, pe măsură ce se scurgea timpul, la „băi!”, „auzi?” și „ia mai dă-te-n pula mea cu oamenii tăi de presă!”, în funcție de gravitatea erorii strecurate în procesul de informare corectă a telespectatorilor. Când lucrurile deviau fie și puțin de la făgașul prevăzut, câte unul dintre cei trei punea mana pe telefonul mobil, apăsa o tastă, cel mult două, și mormăia mșrunt în barbă cateva cuvinte bine simțite. În cateva secunde, doar, pe ecranele televizoarelor se schimba prezentatorul, știrea dezbatută și invitații.

După 28 de ore 17 minute și 34 de secunde extenuante, cei trei văzură în sfârșit, pe micul ecran al televizorului portabil, imaginea pe care o așteptau de atâta vreme. Epuizați, se lăsară pe spate, uitând că stăteau pe o banchetă fără spătar, și, cu voci fericite, răcniră de pe scumpul covor persan adus de cel de-al treilea și ultimul dintre ei dintr-un concediu de vis petrecut în Dubai: „Repede, o țigară!”.

Apoi, privindu-se fericiți, cu sentimentul unei mari realizări lucindu-le jucăuș în colțul din stânga sus al ochilor, își șoptiră unul altuia: „A pornit, a pornit! Să vedem acum cine ne mai oprește…”

(În episodul VI: președintele Dragoș Constantinescu este supus testului „Creangă-Eminescu” pentru a putea avea acces în Camera Secretă Numărul Doi Pentru Situații De Urgență De Gradul Unu. Doar aici, joi, 2 mai 2013, la ora 12.)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.